
Foto: semia.md
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. | |
La întrebările primite la redacţie va răspunde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA. | |
![]() |
Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39 |
Luni şi joi de la 14.00-16.00. |
Cheltuielile pentru examenele medicale sunt suportate de angajator
|
La angajarea în serviciu mi s-a cerut să trec un control medical, fapt pentru care am suportat anumite cheltuieli. Am solicitat restituirea sau compensarea cheltuielilor date, însă mi s-a refuzat din motivul că întreprinderea nu dispune de mijloace în aceste scopuri.
Ion Gudumac, Chişinău |
Cheltuielile legate de organizarea şi efectuarea examenelor medicale atât la angajare, cât şi periodice sunt suportate de angajator (art. 21 din Legea 186). Aceasta constituie o garanţie juridică şi salariaţii nu suportă niciun fel de cheltuieli. În acelaşi timp, angajaţii nu sunt în drept să se eschiveze de la examenul medical prevăzut de lege. Dacă termenul de trecere a examenului medical a fost depăşit din vina salariatului, contractul individual de muncă va fi suspendat în temeiul art. 76 al Codului muncii (în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor). Suspendarea contractului individual de muncă presupune încetarea procesului de prestare a muncii de către salariat şi de achitare a plăţii drepturilor salariale.
Indemnizaţia unică pentru salariaţii accidentaţi din vina angajatorului este plătită de acesta
|
În urma unui accident de muncă am devenit invalid de gradul trei. Contam pe faptul că voi beneficia de anumite indemnizaţii în legătură cu aceasta. Contabila mi-a explicat însă că plata indemnizaţiei unice în asemenea cazuri nu se mai face pe motivul abrogării unei anumite legi. Îmi puteţi spune ce lege a fost abrogată şi dacă, într-adevăr, această indemnizaţie nu se mai plăteşte?
Serghei Botnari, Chişinău |
Anterior, plata unei indemnizaţii unice în cazul pierderii capacităţii de muncă sau al decesului angajatului în urma accidentului de muncă era prevăzută de Legea cu privire la protecţia muncii din 1991, care într-adevăr a fost abrogată, ca urmare a adoptării unei noi legi în domeniu.
Actualmente, indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesului lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale este prevăzută de art. 18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008 (MO al RM nr. 143-144 din 05.08.2008). Potrivit acestui articol, lucrătorul căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului. În caz de deces al lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege şi suplimentar plăteşte din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale.
Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii, ci şi a accidentului, se aplică răspunderea mixtă şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în funcţie de gradul de vinovăţie a accidentului.