Foto: arhivă personală
Caricatura ca artă nu se bucură de prea multă popularitate printre artiştii plastici din Moldova. Alexandru Plăcintă este unul dintre cei care încearcă să prezinte într-un mod umoristic şi satiric caracterul unor persoane. Originar din Ungheni, a absolvit Colegiul de Arte Plastice “Alexandru Plămădeală”, iar mai apoi a iniţiat o afacere, care îi permite să îmbine utilul cu plăcutul. La cei 32 de ani ai săi, a reuşit să devină cunoscut drept omul care îşi arată adevărata faţă. El a realizat o expoziţie de caricaturi ale politicienilor din Parlamentul de la Chişinău şi îşi propune să ajungă cu desenele sale la ONU, în SUA.
– Ce amintiri ai despre anii de studenţie?
– Am avut o studenție destul de interesantă, ca și fiecare tânăr. Am stat la cămin și am savurat din plin viața de student, cu toate plusurile şi neajunsurile ei.
– De ce anume caricaturi?
– Am ales caricatura pentru că este un gen de artă care mă reprezintă cel mai mult. Îmi oferă posibilitatea de a-mi împărtăși simțul umorului prin desen.
– Când a început aventura primelor caricaturi?
– Am început a desena caricaturi încă de pe băncile școlii. Deseori protagoniști îmi erau colegii sau chiar profesorii.
– Ce ascunde în spate un astfel de desen?
– Pentru mine caricatura este un gen de artă ce reprezintă persoana într-o ipostază sau formă exagerată, pe care nu o poate observa fiecare. Oamenii se deosebesc unul de celălalt prin unele trăsături pe care eu încerc să le exagerez un pic, să le scot în evidență, nu fără a păstra asemănarea cu originalul.
– Ce înseamnă să fii artist plastic sau caricaturist la noi în ţară?
– A fi caricaturist în Moldova, și mai ales în genul caricaturii portretiste, nu e atât de ușor. Ești ca în vestul sălbatic, totul este nou… Încercăm să educăm publicul cu un așa gen de artă, care nu este încă destul de cunoscut. Oamenilor le este frică să se uite la ei într-un mod mai critic. Unii se pot supăra, mai ales că avem o realitate bazată pe fițe și idealuri mizere precum kitschul.
– Cât de mult se câştigă din ceea ce faci?
– Câștigul este direct propor-țional cu munca depusă, adică procesul de desen propriu-zis, plus viteza de a percepe un așa-zis nou gen de artă pentru Moldova, cu toate că el exista şi până acum, dar nu era valorificat sau era făcut doar sporadic.
– Merită să faci artă în Moldova?
– Arta nu trebuie meritată pentru a o face. Ea trebuie făcută și gata. Daca te culci și te trezești cu ea în suflet, indiferent unde te-ai afla, lumea mai apoi te apreciază.
– Cum îţi alegi personajele?
– Deseori personajele mele sunt oameni cunoscuţi pe care lumea ar fi interesată să-i vadă.
– Cum e să iniţiezi o afacere… artistică?
– Ideea afacerii mi-a venit în urma nenumăratelor solicitări pe care le aveam.
Primeam cereri de a face caricaturi prin intermediul unei rețele de socializare. Așa am decis să creez un magazin online, unde fiecare doritor are posibilitatea de a plasa comanda și a achita direct pe site.
– Cât de complicată a fost lansarea?
– Destul de anevoioasă, deoarece trăim în Moldova, mai departe… vă puteți da şi singur seama.
– Cât costă o caricatură?
– Costul unei caricaturi variază de la 200 până la 1000 de lei, în funcție de tehnica și timpul executării.
– Şi unde pot fi admirate?
– Organizez expoziții și particip la diferite evenimente, unde încerc să promovez caricatura ca gen de artă.
– Cel mai mare regret din viaţa ta care e?
– Din păcate, nu regret nimic din tot ce mi s-a întâmplat în viață. Suma tuturor acestor întâmplări m-a făcut să ajung aici și să fac ceea ce fac.
– Cel mai mare vis al tău care este?
– Visuri, o da! am multe și foarte mărețe. În capul listei stă realizarea unei expoziții la ONU, în SUA. Sper să se întâmple la anul. De următoarele visuri o să vă povestesc la momentul oportun. Nu așvrea să mă laud sau să vorbesc în zadar.
– Ai vreun idol?
– Idolii mei, oricât ar părea de banal, sunt Leonardo da Vinci și Michelangelo, care mă inspiră mereu și îmi dau perseverență.
– Există vreo reţetă a succesului?
– În cazul meu este mult tupeu și încă mai multă muncă susținută de investiții financiare permanente.
– Dacă ai fi acum absolvent al unui liceu, încotro ai lua-o?
– Așopta pentru o îmbinare între marketing şi, desigur, artă. Arta mă face un om împlinit și mă bucur de fiecare dată când văd lucruri frumoase lăsate în urma mea.
