Lucru știut și recunoscut de toți. De când e lumea și pământul, femeia a fost cea mai harnică, cea mai întreprinzătoare, înțeleaptă și frumoasă ființă de pe Terra. Dar iată atunci când vine vorba ca ea, femeia, să fie apreciată și remunerată la justa valoare, atitudinea bărbaților se schimbă brusc, de parcă rațiunea le este atacată de virusul autoapărării, care se cheamă: Nu se poate!
Aici doresc să aduc în atenția bărbaților demnitari care au puterea de a decide și a schimba lucrurile în folosul femeilor, că săptămâna trecută, pe 22 februarie, în țara noastră a fost marcată Equal Pay Day – Ziua Egalități salariale. O zi importantă, dacă e sa ne gândim că nouă ne pasă de reprezentantele sexului frumos. Dar, spre rușinea noastră, a bărbaților, aceasta a trecut neobservată. Să nu dați cumva vina pe pandemie. De 23 februarie, știți voi ce zi este, care nu mai este, dar de care și-au amintit mulți, iar unii chiar au sărbătorit cu focuri de artificii.
Pentru cei care știu, dar au uitat, menționez că Ziua Egalității salariale este dedicată sensibilizării față de diferențele de remunerare dintre femei și bărbați. Ea marchează numărul de zile pe care femeile trebuie să le lucreze suplimentar pentru a câștiga o sumă echivalentă cu cea obținută de bărbați în anul precedent. Conform calculelor, în anul 2021, o femeie a trebuit să lucreze până la data de 22 februarie pentru a atinge valoarea câștigului unui bărbat în anul precedent, ceea ce constituie aproape două luni de lucru suplimentar.
Care este situația în țara noastră plină de „cavaleri” deștepți la acest capitol? Potrivit unui comunicat de presă al Centrului „Parteneriat pentru Dezvoltare”, în Republica Moldova, diferențele în salarizare dintre femei și bărbați înregistrează o tendință negativă pe parcursul ultimilor opt ani. Decalajul între salariul mediu al femeilor și cel al bărbaților crește constant, actualmente constituind 14,1%. În termeni monetari, pierderea financiară anuală a femeilor a atins valoarea de peste 17 mii de lei în 2020.
Covidul poate transforma diferența de remunerare într-o prăpastie
Lucrurile s-au complicat și mai mult odată cu sosirea, pe neprins de veste, a pandemiei de Covid-19, care, în mare parte, a îngenuncheat economia din majoritatea țărilor. Astfel, Covidul are mari șanse să transforme diferența de remunerare între femei și bărbați într-o prăpastie. Ca efecte primare ale crizei pandemice și restricțiilor impuse de către autorități în perioada de carantină, femeile au devenit mai puțin active pe piața muncii, au lucrat mai puține ore sau au trecut la munca la distanță. Toate acestea au avut impact direct asupra remunerării, diferența salarială devenind și mai mare. În lipsa unor politici și măsuri de stimulare a ocupării și revenirii femeilor pe piața muncii, diferențele salariale riscă în timp să atingă valori extrem de înalte.
Diferențele în remunerare, pe termen lung, determină inegalități și la etapa de beneficiere a pensiei pentru limita de vârstă. De exemplu, femeile pensionare din municipiul Chișinău au beneficiat în 2020 de o pensie medie anuală cu 12.500 de lei mai mică decât cea a bărbaților.
Cauzele diferenței de remunerare dintre femei și bărbați sunt multiple: femeile lucrează mai frecvent cu fracțiune de normă, se confruntă în cariera lor profesională cu așa-numitul fenomen al „plafonului de sticlă”, lucrează în sectoare în care au salarii mai mici sau sunt adesea nevoite să își asume responsabilitatea principală pentru îngrijirea familiilor lor.
Și femeile din Uniunea Europeană câștigă mai puțin decât bărbații, în medie cu 16%, ceea ce reprezintă o ușoară îmbunătățire față de anul trecut, când diferența era de 16,2%. Aici însă se întrezărește o rază de lumină la capătul tunelului. Nouă din zece europeni – femei și bărbați – cred că este inacceptabil ca femeile să fie plătite mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă.
De-a lungul anilor, atât conducerea Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, prin intermediul liderilor săi, cât și Comisia de Femei a CNSM, au promovat mereu drepturile femeilor, pledând insistent pentru necesitatea imperioasă de a ratifica Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 190 privind eliminarea violenței și a hărțuirii femeilor la locul de muncă. Pentru sindicate, a devenit un obiectiv primordial promovarea femeilor în funcții de conducere, cerând insistent salarii decente pe care femeile le merită cu prisosință, la fel ca și bărbații.
Cu regret, însă, indiferența celor din preajmă, iresponsabilitatea autorităților locale și centrale și a altor organe competente, indică faptul că batem pasul pe loc.
Sindicatele au promovat mereu drepturile femeilor
De menționat că au trecut 60 de ani de când principiul remunerației egale pentru muncă egală a fost înscris în tratatele europene. Totuși, legislația încă nu reflectă realitatea vieții de zi cu zi a femeilor din întreaga Europă. Trebuie să recunoaștem că, în ultimii ani, s-au făcut unii pași în direcția cea bună, însă e nevoie ca autoritățile să depună mai multe eforturi, pentru că femeile noastre merită o viață mai bună.
Iată că se apropie o sărbătoare importantă pentru frumoasele, impecabilele și harnicele noastre femei – 8 Martie. Bineînțeles că majoritatea dintre noi, inclusiv marii demnitari, vor veni cu fel de fel de cuvinte calde, duioase, drăgăstoase la adresa femeilor, însă ar fi bine ca, pe lângă toate acestea, să facă și niște lucruri demne de niște cavaleri adevărați, care ar schimba viața spre bine a bunicuțelor, mamelor, soțiilor și surorilor noastre.