Au trăit în întuneric pentru că nu au fost auziţi de angajator

În Europa sau în SUA, poţi vedea oriunde la muncă persoane cu nevoi speciale. Şi angajatorii îi percep drept oameni în rând cu toţi oamenii. Alta e însă situaţia în Republica Moldova. Pentru că, de cele mai dese ori, angajatorii văd doar profit în faţă, nu şi potenţial uman. Mulţi din­tre patroni nu se grăbesc să angajeze oameni cu dizabilităţi, chiar dacă legislaţia în vigoare îi obligă să le asigure acestor persoane un job.

Vladimir Grama activează de câţi­va ani în calitate de măturător la Între­prinderea socială „Lumintehnica”, unde 87 la sută dintre salariaţi sunt nevăză-tori. „Am un salariu de doar 1.800 de lei. Din aceşti bani pot să-mi permit doar strictul necesar. Ultima dată am primit salariu de la „Lumintehnica” la sfârşi­tul lunii decembrie 2016, pentru munca pe care am efectuat-o în iunie. Anterior, am activat la o întreprindere de gestio­nare a fondului locativ, dar angajatorul de acolo a făcut tot posibilul ca să scape de mine. Vrem să muncim, ca să avem un trai mai bun. Noi nu merităm să fim trataţi cu nepăsare”, a spus indignat Vladimir Grama.

Vor fi create încă 50 de locuri noi de muncă 

Potrivit statisticilor oficiale, în prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate oficial circa 180 de mii de persoane cu nevoi speciale, dintre care nouă mii sunt nevăzători. Dumitru Sclifos, preşedinte­le Asociaţiei Nevăzătorilor, spune că, din numărul total de nevăzători, sunt plasaţi în câmpul muncii doar 310 sau 3,4 la sută dintre persoanele cu deficienţe de vedere.

„În Republica Moldova nu este dezvol­tată economia, nu activează la capacitate maximă întreprinderile mari, iar locurile de muncă existente sunt prost plătite. La întreprinderile sociale, la care activează persoane cu dizabilităţi, nu există comenzi din partea statului, aşa cum era pe tim­puri. Totodată, statul nu acordă facilităţi agenţilor economici care angajează astfel de persoane. Deşi legea prevede că agen­ţii economici sunt obligaţi să angajeze 5% persoane cu dizabilităţi, în cazul în care întreprinderea are cel puţin 20 de salari­aţi, totul rămâne a fi doar pe hârtie. Legis­laţia nu prevede sancţiuni pentru agenţii economici care refuză să ia la muncă per­soane cu dizabilităţi. Chiar şi dacă le oferă un loc de muncă, peste un timp oarecare, angajatorii fac tot posibilul ca să scape de muncitorul cu dizabilităţi, pentru că lor nu le convine să ia o persoană cu ne­voi speciale, care activează şase ore pe zi şi are dreptul la concediu anual plătit de 42-44 de zile. Administraţia publică lo­cală este în drept să acopere cheltuielile agentului economic care a angajat o per­soană cu nevoi speciale, dar câte  primării au compensat aceste cheltuieli? Niciuna”, a relevat Dumitru Sclifos.

Totodată, el a menţionat că, în urma negocierilor pe care le-a avut cu reprezen­tanţii Guvernului, în bugetul de stat pen­tru anul curent sunt prevăzute 1 mln. 700 de  mii de lei, pentru procurarea materiei prime şi a utilajului necesar la întreprin­derile sociale unde activează persoane cu dizabilităţi sau de două ori mai mult decât era anterior.

„Cu aceşti bani vom putea crea încă 50 de locuri noi de muncă. Dar ne dorim o susţinere mai mare din partea 

statului. În Olanda, pentru fiecare angajat cu nevoi speciale, statul achită un salariu de 900 de euro şi acolo nu are loc exploatarea prin muncă a persoanelor cu nevoi speciale”, a adăugat Dumitru Sclifos.

Ce le oferă statul persoanelor cu nevoi speciale din Republica Moldova? O pen­sie de invaliditate, care variază între 459 şi 675 de lei, în funcţie de gradul de diza­bilitate, plus o pensie de bază, în mărime de 120 de lei, iar administraţia publică lo­cală – o alocaţie lunară de 70-120 de lei, care compensează parţial cheltuielile de transport. Aceste alocaţii însă nu acope­ră nici pe departe minimul de existenţă, care, potrivit CNSM, se estimează la circa 1900 de lei.

Un exemplu bun pentru noi, Polonia și Serbia

SRL „Lumintehnica”, una dintre între­prinderile sociale din ţară, a fost creată în anul 1946 de Societatea Orbilor din Repu­blica Moldova, pentru a asigura un venit persoanelor cu nevoi speciale. La „Lumin­tehnica” se produc corpuri de iluminat, cleşti pentru rufe, articole din plastic, chi­brituri. Alexei Romanenco, directorul în­treprinderii, susţine că „Lumintehnica” se află în situaţie de criză începând cu anul 2009.

„Am fost nevoit să reduc 11 angajaţi, fiind solicitat şi acordul sindicatelor în acest sens. Persoanelor disponibilizate li se achită eşalonat indemnizaţie pentru reducerea statelor de personal. Aceşti bani putem să-i câştigăm doar din par­tea arendaşilor, pentru că producerea nu aduce mari venituri. Când am preluat conducerea întreprinderii, în noiembrie 2015, erau date în arendă 60 la sută din încăperi, iar în prezent, sunt date cu chi­rie 80 la sută din spațiile „Lumintehnica”. Nu voi reduce personalul. Ca să dezvoltăm întreprinderea, ne propunem să investim în producerea corpurilor de iluminat de generaţia a patra, după modelul celor de la Sankt Petersburg. Potrivit articolului 51 din Constituţia Republicii Moldova, statul asigură pentru persoanele cu dizabilităţi condiţii normale de adaptare, instruire şi integrare socială. În Polonia sau Serbia, patronii care au oferit un loc de muncă persoanelor cu nevoi speciale primesc din partea statului între 5 şi 15 mii de dolari şi angajatorul este obligat să păstreze acest loc de muncă pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. De ce nu se face aşa ceva şi la noi?”, se întreabă nemulţumit Alexei Romanenco.

Totodată, Ion Toma, liderul sindical de la „Lumintehnica”, este de părere că, chiar dacă statul va stimula financiar agenţii economici care oferă un serviciu oameni­lor cu nevoi speciale, tot statul trebuie să controleze ca aceşti bani să nu fie utilizaţi în scopuri meschine.

Ion Toma a recunoscut că nu îi vine uşor să apere drepturile salariaţilor, în condiţiile în care „Lumintehnica” trece printr-o perioadă de criză. „Am discutat cu angajaţii, voi comunica şi cu Alexei Ro­manenco, sper să găsim numitor comun, astfel ca să lichidăm aceste restanţe şi să le îmbunătăţim salariaţilor condiţiile de muncă”, a menţionat Ion Toma.

Gheorghe Palii, fost preşedinte al orga­nizaţiei sindicale din cadrul „Lumintehni­ca”, care a exercitat această funcţie timp de nouă ani, a menţionat că, pentru a so­luţiona conflictele de muncă de la între­prindere, a organizat mai multe adunări, pentru că salariaţilor nu li se achita aloca­ţia pentru şomaj tehnic.

„Abia în anul 2013, când director al în­treprinderii a fost numit Grigore Fotescu, au început să se achite plăţi pentru şomaj tehnic. Cu Fotescu am avut un dialog efi­cient, astfel că am reuşit să reducem re­stanţele salariale de la şapte la două luni. În două luni din anul 2015, când funcţia de director al întreprinderii a fost preluată de Ion Zaharia, nu a existat nici un fel de dialog cu sindicatele, deşi noi încercam să fim auziţi. Şi dacă nu am avut comunica­re cu administraţia, am trăit în întuneric, pentru că nu ştiam dacă vom mai avea sau nu locuri de muncă”, a spus fostul lider sindical de la „Lumintehnica”.

Tamara Bolboceanu, contabil-şef al Fe­deraţiei „Sindindcomservice”, a specificat că organizaţia pe care o reprezintă a reu­şit să soluţioneze mai multe conflicte de muncă de la „Lumintehnica”.

„S-a adresat o fostă angajată a între­prinderii, căreia i se calculase 11 mii de lei ca indemnizaţie pentru reducerea sta­telor de personal. I-am arătat domnului Romanenco legea, potrivit căreia, dacă salariatul s-a aflat în concediu forţat ne­plătit şi nu este vina lui că întreprinderea nu a activat, la calcularea indemnizaţiei respective se iau în consideraţie lunile în care angajatul a avut salariu deplin. Peste două zile, indemnizaţia a fost recalculată, constituind 20 de mii de lei”, a specificat Tamara Bolboceanu.

Ana Selina, preşedinta „Sindindcom­service”, a menţionat că federaţia insistă ca administraţia „Lumintehnica” să achite toate restanţele salariale.

„Am făcut tot posibilul ca să apărăm salariaţii, am participat la câteva şedinţe de la întreprindere, unde am explicat cum se calculează corect salariul, pentru că la acel moment salarizarea se făcea în func­ţie de numărul de ore lucrate. Conducerea întreprinderii a ţinut cont de opinia sindi­catelor, astfel că în prezent salarizarea se efectuează conform legislaţiei în vigoare”.

Totodată, Ana Selina a menţionat că, drept urmare a dialogului social cu anga­jatorii, în anul 2016, restanţele la plata sa­lariilor de la întreprinderile afiliate Fede­raţiei „Sindindcomservice” s-au micşorat de patru ori.