Rog să ne explicați care sunt modalitățile de asigurarea disciplinei de muncă, în afară de sancționarea disciplinară a salariaților?
Ecaterina Afanasev, Edineț
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Disciplina muncii este o condiție necesară și indispensabilă desfășurării activității în fiecare unitate. Respectarea acesteia este atât în interesul angajatorului, cât și al salariaților.
Din aceste considerente, relațiile de muncă cu privire la asigurarea disciplinei muncii sunt reglementate prin lege, adică prin norme legale, precum și prin norme contractuale.
Potrivit art. 201 din Codul muncii, „Disciplina muncii reprezintă obligația tuturor salariaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu contractele colective și cu cele individuale de muncă, precum și cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unității”.
Sigur că, pentru menținerea disciplinei de muncă în cadrul unei organizații este necesar ca aceasta să fie asigurată prin anumite mijloace. În acest sens, art. 202 din Codul muncii dispune că „Disciplina de muncă se asigură în unitate prin crearea de către angajator a condițiilor economice, sociale, juridice și organizatorice necesare prestării unei munci de înaltă productivitate, prin formarea unei atitudini conștiente față de muncă, prin aplicarea de stimulări și recompense pentru munca conștiincioasă, precum și de sancțiuni în caz de comitere a unor abateri disciplinare”.
Deci, după cum rezultă din dispoziția acestei norme, o mare parte din sarcina asigurării disciplinei de muncă revine angajatorului.
În acest sens, sunt relevante prevederile art. 10 din Codul muncii, care stabilesc drepturile și obligațiile angajatorului, inclusiv în materia disciplinei de muncă. De exemplu. Angajatorul, are dreptul: să ceară salariaților îndeplinirea obligațiilor de muncă; să stimuleze salariații pentru munca eficientă și conștiincioasă; să tragă salariații la răspundere disciplinară etc. În același timp, angajatorul este obligat să respecte clauzele contractelor individuale de muncă, să asigure salariații cu mijloace necesare pentru îndeplinirea obligațiilor lor de muncă și altele.
Trebuie observat faptul că drepturile și obligațiile de bază ale salariatului, cum ar fi dreptul la muncă, conform clauzelor contractului individual de muncă sau obligațiile acestuia, să respecte inclusiv disciplina muncii și altele, sunt stabilite prin art. 9 din Codul muncii.
Atât recompensele, cât și sancțiunile disciplinare se aplică în condițiile prevăzute de lege
Astfel, asigurarea disciplinei de muncă presupune modul de realizare a drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de muncă de către ambele părți a raporturilor de muncă – salariat și angajator.
Așadar, putem identifica două modalități de asigurare a disciplinei de muncă: prima – prin aplicarea mijloacelor cu caracter organizatoric și stimulativ; a doua – prin aplicarea mijloacelor cu caracter de constrângere (aplicarea sancțiunilor disciplinare).
Mijloacele cu caracter organizatoric și stimulativ presupun stimularea morală, materială și cointeresarea economică a salariatului de a presta o muncă eficientă și calitativă pentru rezultatele finale ale muncii.
O metodă eficientă în asigurarea disciplinei de muncă o constituie stimulările indicate în art. 203 din Codul muncii sub formă de mulțumiri, premii unice cu prilejul jubileelor, al sărbătorilor profesionale, cadouri de preț etc.
Mijloacele cu caracter de constrângere constau în aplicarea sancțiunilor disciplinare față de cei ce încalcă disciplina muncii.
La mijloacele de constrângere, adică de aplicare a sancțiunilor disciplinare, se apelează doar în cazul în care stimulările și alte măsuri de convingere nu dau rezultatele scontate. Totodată, este de menționat că ambele metode de asigurare a disciplinei de muncă trebuie să cultive sentimentul dreptății și al justiției sociale. Aceasta, însă, se obține doar dacă atât stimulările și recompensele, cât și sancțiunile disciplinare, se aplică în condițiile organizatorice și juridice prevăzute de lege.
