Artur MICHAŁSKI: “Moldova este o țară prioritară pentru Polonia”

Foto: arhivă personală

Interviu cu Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Poloniei în Republica Moldova

– Domnule ambasador, ce înseamnă pentru po­lonezi sindicat? Mai ales că de la Sindicatul „So­lidaritatea” au început marile schimbări în Eu­ropa de Est… În ce relații se află astăzi statul și sin­dicatele în Polonia?

– În Polonia, sindicatul este înțeles ca o reprezentare auten­tică a angajaților. De ce subli­niez autentică? Ei bine, marea mișcare Solidaritatea a avut o mulțime de motive, dar unul dintre aceste motive a fost de a restabili sensul propriu al cuvintelor. Sindicatele din pe­rioada comunistă au fost doar o butaforie, ele serveau puterea în controlul societăţii, nefiind deloc o reprezentare autentică a angajaților. Iar protestul care s-a născut în Polonia, „Solidari­tatea”, a fost un protest față de falsificarea realității. Și acum, că m-aţi întrebat „ce înseamnă sindicatele în Polonia?”, trebu­ie să spun că acum rolul lor este acelaşi ca în orice țară demo­cratică. În sens istoric, „Solida­ritatea” și-a îndeplinit rolul, iar în prezent avem aceeaşi situație ca în orice țară liberă. De foarte multe ori există diferențe de in­terese între tagma angajatorilor și cea a angajaților, între sindi­cate și patroni. Dar în lumea democratică există, de aseme­nea, un sentiment profund de comunitate de interese, este, în același timp, și diferență, și comuniune. Comunitatea rezidă în a dezvolta un meca­nism care să aibă grijă de buna funcționare a întregului, pen­tru că dacă întregul (societa­tea) va funcționa bine, în cele din urmă şi angajaţilor le va fi mai bine; deci, există diferență de interese și, în același timp, comunitate de interese.

– Ați lucrat la Ambasa­da Poloniei la Moscova. Puteți face o comparație despre viața, atmosfera din metropola rusă și cea din capitala noastră?

– Fiecare orașare fața sa. Am avut ocazia să lucrez și la Moscova, și la Washington, și la Ottawa, acum la Chișinău – fi­ecare din aceste orașe este dife­rit. Moscova este, evident, ceva măreţ, în timp ce Chișinăul este un loc foarte frumos și foarte primitor, un loc unde poţi ve­dea cât de mult oamenii sunt în căutarea schimbărilor, cât de mult doresc să-şi schimbe viața, să o modernizeze. Chișinăul este un orașcare se află în Eu­ropa nu doar geografic, ci, de asemenea, în sens cultural. Este un loc care aspiră, pe bună dreptate, să fie parte a Europei. De asemenea, într-un sens mai profund, în sensul împărtășirii acelorași valori, al aplicării acelorași standarde, aspirării la cel mai înalt nivel de trai eu­ropean. Văd în Chișinău locul unei mari şanse, locul unde oa­menii într-adevăr încearcă să-şi schimbe viața.

– Cum ar putea fi carac­terizate relațiile econo­mice dintre Polonia și Republica Moldova?

– Relațiile economice mol­do-poloneze ar putea fi mai bune și ele vor fi mai bine, pentru că Polonia este o țară cu un succes economic foarte mare. Graţie schimbărilor fun­damentale pe care le-a făcut, de asemenea, graţie aderării la Uniunea Europeană, în prezent Polonia, este o economie foar­te modernă, ce se dezvoltă di­namic, care caută oportunități de investiții și o mai bună co­operare cu alte țări, în special, cu vecinii săi. Moldova este o țară membră a Parteneriatului Estic, e o țară care constituie o prioritate în politica exter­nă a Poloniei. Prin urmare, aceste relații politice strânse au început să se transpună în interesele de afaceri. Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, îm­preună cu DCFTA. Iar aceasta înseamnă că condițiile pentru investiții și condițiile de coope­rare economică între Polonia și Republica Moldova vor deveni tot mai bune. Cred cu tărie în faptul că Polonia nu numai că va fi primul importator de vi­nuri moldovenești din țările Uniunii Europene, așa cum a fost până acum, dar şi va dez­volta, de asemenea, investițiile sale în Moldova, în special in­vestind în sectorul agricol și în cel de prelucrare. În acest scop, văzând cât de necesare sunt transformările în agricul­tura moldovenească, Polonia a acordat un credit extrem de avantajos, pe o perioadă de 25 de ani, tocmai de o sută de mi­lioane de euro. Sperăm că acest împrumut va ajuta la transfor­marea și modernizarea agricul­turii moldovenești și, în același timp, va contribui la stabilirea unor legături mai strânse între businessul polonez și Moldo­va.

– Știm că Polonia desfășoară mai multe proiecte în R. Moldova, alături de alte țări din UE. În acest context, V-aș întreba: de ce țările bogate ajută țările sărace?

– Aţi atins un subiect foarte important: în ce mod este con­struită Uniunea Europeană? Ei bine, Uniunea Europeană este o familie de națiuni libere, care a decis să depășească problemele din trecut, neînţelegerile, anti­patia și să stabilească relații pe baza reconcilierii și a înțelegerii diversității, iar în această filo­sofie se încadrează chestiunea asistenţei pentru dezvoltare. Polonia își dă seama cât de mult datorează altor țări, nu numai din punct de vedere financiar, dar şi în sensul schimbului de experiență, în ceea ce privește sprijinul politic, în sensul con­tactelor interumane dintre po­lonezi și reprezentanții altor națiuni din Europa, Ameri­ca. Vreau să spun că Polonia, dându-şi seama cât de mult datorează altora, acuma, fiind o ţară tot mai bogată, doreşte să împărtășească experiența sa cu alții, mai ales cu cei care doresc acest lucru. Or, Moldova este tocmai țara care are relații excelente cu Polonia și care cu mare plăcere vrea să folosească experiența noastră de transfor­mare. În afară de schimbul de experiență, Polonia acordă fon­duri pentru diferite proiecte. Vreau să spun că de aproape 10 ani Moldova este o țară priori­tară pentru Polonia în ceea ce privește asistenţa pentru dez­voltare, ea a investit în Moldo­va deja peste șapte milioane de euro. Aceasta este o sumă des­tul de importantă pentru Polo­nia, care este o țară în dezvol­tare dinamică, dar nu atât de bogată. Eu consider că oferirea ajutorului către Moldova ser­veşte bine Poloniei şi bunei sale reputaţii. În acest mod făurim vecinătatea noastră mai sigu­ră, mai prosperă. Și acest lucru este, evident, un interes perma­nent al Uniunii Europene. Ajutorul nostru este foarte variat – de la chestiuni tipice de modernizare, precum asis­tenţa la sat în construcția de în­căperi frigorifice, magazii pen­tru stocarea fructelor, fântâni, sisteme de alimentare cu apă, stații de epurare a apelor uza­te, până la renovarea școlilor, a grădinițelor, spitalelor. De menţionat că, deja de câțiva ani, efectuăm renovarea câtor­va secţii la Centrul Mamei şi Copilului din Chișinău. Astfel de lucrări se fac în toată Mol­dova, nu doar în Chișinău.

– Pe 11 noiembrie, polo­nezii au serbat Ziua Independenței. Ne puteți relata succint, pentru ci­titorii noștri, de ce este legată această zi? În orice caz, mareșalul Jozef Pil­sudski este bine cunos­cut și în Moldova.

Foto: arhivă personală

– În acest an, la 11 noiem­brie am sărbătorit 96 de ani de la obţinerea independenței de către Polonia. Pentru noi este o dată foarte importantă. Voi reaminti pe scurt că Polonia, un stat mare în această parte a lumii, cu o istorie de o mie de ani, care în sec. X s-a constituit ca stat, spre sfârșitul secolului XVIII a dispărut de pe harta politică a Europei, pentru că a fost împărţită între Rusia, Prusia și Austro-Ungaria. În următorii 120 de ani, Polonia nu a existat în sens politic, însă în sens de popor, limbă, cultu­ră, credință, Polonia a existat întotdeauna și aceasta ne-a permis să supraviețuim atât în anul 1918, după schimbă­rile care au avut loc în Europa după Primul Război Mondial, cât şi după prăbușirea regi­mului țarist din Rusia – noi am reuşit să restabilim statul polonez independent. În acest proces, un rol foarte important l-a jucat Jozef Pilsudski, omul care (încă până la 1918) a cre­at forțele armate, care a luptat pentru independența Poloniei, apoi a fost închis pentru aceas­ta, omul care în cele din urmă a devenit șeful statului polo­nez, omul care a apărat Polonia în anul 1920 de invazia Rusiei Sovietice şi de comunism. Mă bucură remarca precum că mareșalul Pilsudski este o per­soană cunoscută în Chișinău. Înainte de război, Polonia și România erau unite de o relație apropiată, de o alianță strânsă și mareșalul Pilsudski venea nu doar la București, ci, de asemenea, în anul 1932 a fost la Chișinău. Desigur, el a fost persoana care poate fi numită „prieten al Basarabiei”. Con­form multor istorici, el a fost, probabil, singurul șef de stat străin care a vizitat Chișinăul în perioada interbelică.

– V-am văzut la un spec­tacol la Teatrul Național din Chișinău. „Escapa­dele” culturale țin de eti­chetă sau un ambasador trebuie să cunoască isto­ria, cultura țării în care a fost trimis ca sol?

– Cunoașterea culturii, a is­toriei țării în care ne-a revenit să activăm este un lucru foarte important, care este de mult folos. Diplomatul este omul care nu numai aranjează anu­mite interese, dar care, în cel mai bun sens al cuvântului, trebuie să servească apropierii dintre țări, societăți, popoa­re. Este greu de imaginat că ai putea servi acestei cauze dacă cel puțin nu încerci să înțelegi societatea în care activezi; or, cum poţi să înțelegi societa­tea, dacă nu cunoşti istoria sau cultura ei. Desigur, nimeni dintre noi nu poate afirma că le cunoaşte pe toate, mereu învățăm ceva nou, iar în timpul aflării în misiunile diplomatice ne familiarizăm cu obiceiurile, tradițiile, cu modul de a gândi şi tot mai mult ne apropiem de societatea în care trăim, cu­noscând bucuriile și necazurile ei. Teatrul este una dintre cele mai frumoase expresii ale ar­tei. Îmi place foarte mult teat-rul și am fost de multe ori la spectacole la Teatrul Național din Chişinău. Şi nu doar atât, Ambasada Poloniei şi Teatrul Național „Mihai Eminescu” se află în relaţii strânse de cola­borare. În primăvara acestui an, regizorul Petru Hadârcă a montat pe scena acestui tea­tru piesa celebrului dramaturg polonez Slawomir Mrozek „În largul mării”. Mi se pare că a fost un eveniment cultural de mare amploare și în viitor ne vom strădui ca repertoriul po­lonez să fie oaspete frecvent pe scenele teatrelor din Moldova. Dar nu numai teatrul, de ase­menea, muzica, arta plastică, filmul sunt foarte importan­te pentru a ne putea cunoaște unii pe alții. Institutul Polonez din București, o instituţie cul­turală, în fiecare an organizea­ză, cu sprijinul Ambasadei de la Chișinău, festivalul anual de filme poloneze.

Timp de o săptămână, avem ocazia să vizionăm cele mai noi și mai bune filme poloneze, care constituie o oportunitate unică pentru spectatorii mol­doveni de a ne cunoaște mai bine, de a afla istoria transfor­mărilor noastre. Cred că aceas­ta este experiența care poate fi foarte interesantă și, eventu­al, foarte utilă pentru moldo­veni.

– Vă mulțumesc pentru interviu.