29 martie 2024
Chisinau
Cetăţeanul şi legea

„Ar putea soţul să vândă fără mine bunurile agonisite împreună?”

Loading
Cetăţeanul şi legea „Ar putea soţul să vândă fără mine bunurile agonisite împreună?”
„Ar putea soţul să vândă fără mine bunurile agonisite împreună?”
averea-sotilor

Foto: cugetliber.ro

În curând voi pleca peste hotare la muncă. Însă aşi vrea să clarific mai întâi de toate o pro­blemă. Relaţia mea cu soţul de mai mult timp nu e bună. Nu ştiu cum vor evalua lucrurile după ce voi pleca, de aceea, sunt îngrijorată de bunurile care rămân acasă, de terenurile şi casa în care rămâne soţul să locuiască, altă avere agonisi­tă timp de o viaţă. Casa construită de noi este înregistrată pe numele soţului, deoarece mi s-a spus că documentele se perfectează pe numele capului familiei. Ar putea soţul să le vândă fără mine?

 

Tatiana Vieru,

orașul Cahul

 

 

viorica-grecu

Viorica GRECU, avocat,
viorikagrecu@gmail.com

În conformitate cu legis­laţia, bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei apar­ţin ambilor soţi cu drept de proprietate în devălmăşie. Este vorba de bunuri mobile şi imobile, valori mobiliare, cotele de participaţie în capi­talul social din întreprinderi care au fost constituite sau procurate cu mijloace comu­ne. Se consideră proprietate comună şi veniturile obţinute de fiecare dintre soţi din ac­tivitatea de muncă, de între­prinzător sau intelectuală.

Deci, tot ce aţi dobândit din ziua încheierii căsătoriei până în ziua când aceasta va fi des­făcută este proprietatea dvs. comună. Dreptul acesta se ex­tinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive.

Însă există şi nişte excepţii. Bunurile primite în dar sau obţinute prin donaţie ori prin moştenire în timpul căsători­ei sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. La fel este şi cu bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei. Codul familiei mai stipulează că ajutorul material, despă­gubirea pentru vătămarea să­nătăţii şi alte plăţi cu caracter compensatoriu aparţin exclu­siv soţului care a beneficiat de acestea.

Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămin­tea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi a altor obiecte de lux, sunt proprieta­te personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire.

Aşadar, soţii de comun acord posedă, folosesc şi dis­pun (înstrăinează) de bunuri­le comune. Fiecare dintre soţi este în drept să încheie con­tracte scrise sau verbale prin care să dispună de bunurile comune de sine stătător, fără acordul expres al celuilalt soţ, doar dacă nu este vorba de bunuri imobile. Însă proble­ma care ar apărea este că dacă se va stabili că cealaltă parte a contractului a ştiut sau tre­buia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii unui asemenea contract, atunci ar putea fi declarat nul de in­stanţa judecătorească, la ce­rerea soţului care nu a fost de acord.

În ceea ce priveşte bunurile imobile comune, unul dintre soţi nu poate, fără consimţă­mântul expres al celuilalt, să înstrăineze casa, apartamen­tul, sau terenurile. Nici nu va putea să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ.

Pentru litigiile care apar în legătură cu proprietatea în devălmăşie a soţilor este pre­văzut un termen de trei ani.

Totuşi, având în vedere că dreptul de proprietate este perpetuu, ceea ce înseamnă că dreptul există atâta cât există bunul, revendicarea bunurilor poate fi exercitată oricând.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand