4 martie 2021
Chisinau
Social

Aproape un sfert din populația țării trăiește în sărăcie

Loading
Social Aproape un sfert din populația țării trăiește în sărăcie
Aproape un sfert din populația țării trăiește în sărăcie
Vocea poporului

Populația din mediul rural este expusă unui risc de sărăcie mult mai mare decât populația din orașe. Ținând cont de faptul că Raportul sărăciei pe anul 2020 încă nu a fost prezentat, ne vom referi în continuare la cel din 2019. Astfel, rata sărăciei în anul 2019 în mediul rural a fost de 34,5%, față de 11,2% în mediul urban. De asemenea, în profil regional, se observă că nive­lul sărăciei este mult mai mare în regiunea de Sud – 40,4%, în timp ce în municipiul Chișinău este mult mai redus – 4,4%.

Datele au fost publicate recent de Biroul Național de Statistică (BNS) și au fost analizate conform setului standard de indicatori pri­vind sărăcia, estimați în baza rezul­tatelor Cercetării Bugetelor Gos­podăriilor Casnice.

 

Profilul sărăciei absolute

În funcție de tipul gospodăriei, cele mai scăzute rate ale sărăciei s-au înregistrat la gospodăriile for­mate dintr-un singur membru în vârstă de până la 60 ani și la gos­podăriile formate din cuplu famili­al fără copii cu capul gospodăriei în vârstă de până la 60 ani – 13 la sută. Cea mai ridicată rata – 38,1%, s-a înregistrat la gospodăriile for­mate dintr-un singur membru în vârstă de 60 de ani și peste, pre­cum și la gospodăriile cu trei sau mai mulți copii.

Sărăcia variază și în funcție de nivelul de educație al capului gos­podăriei și, respectiv, probabili­tatea de a fi sărac este mai mică în cazul gospodăriilor cu un nivel mai înalt de instruire al principa­lului întreținător. Fiecare nivel de educație în plus al capului gospo­dăriei înseamnă o scădere a ratei sărăciei, de la 78,3% pentru gos­podăriile unde capul familie are studii primare sau nu are studii, până la 4,6% în cazul gospodări­ilor unde capul familiei are studii superioare.

În funcție de sursa principală de venit al capului gospodăriei, cele mai vulnerabile la sărăcie sunt gos­podăriile unde capul familiei este salariat în sectorul agricol – 43,2% sau beneficiază de alte transferuri, cum ar fi plățile sociale, pensiile alimentare etc.

În anul 2019, pragul sărăciei absolute a constituit în medie pe lună pe o persoană 2095 de lei și, respectiv, rata sărăciei absolute a constituit 25,2%. În același timp, pragul sărăciei extreme a constitu­it în medie 1689 de lei pe lună pe o persoană, iar rata sărăciei extreme a fost de 10,7%.

Un alt indicator utilizat la mă­surarea sărăciei este indicele pro­funzimii sărăciei, care reprezintă deficitul mediu al consumului po­pulaţiei necesar pentru a depăşi pragul sărăciei. În anul 2019, acest indicator a constituit 3,68%, ceea ce înseamnă că, pentru depăşirea sărăciei, în condiţiile păstrării sau reducerii nivelului actual de ine­galitate, este necesară majorarea consumului populaţiei în medie cu 3,68% din valoarea pragului abso­lut al sărăciei.

Conform Biroului Național de Statistică, acești indicatori sunt în descreștere față de anii trecuți. În anul 2018, pragul sărăciei absolute a constituit în medie pe lună per persoană 1998 de lei. Rata sărăciei absolute a constituit 23%, fiind în descreștere cu 4,7 puncte procen­tuale față de anul 2017.

 

Agenda 2030 promovează reducerea durabilă a sărăciei

Republica Moldova a fost pu­ternic afectată de sărăcie în primii ani de tranziție. De la relansarea creșterii economice în 2000 și in­tensificarea fluxurilor de emigrare, s-a realizat un progres semnificativ în ceea ce privește reducerea sără­ciei. Prin urmare, rata sărăciei ab­solute la nivel național a scăzut de la 73% în 1999 până la 9,6 în 2015, iar rata sărăciei extreme a scăzut de la 59,7% la 0,2% în aceeași pe­rioadă. Totuși, există diferențe con­siderabile aferente ratei sărăciei în zonele rurale și urbane. Mai mult ca atât, deoarece o parte semnifi­cativă a populației rurale este im­plicată în activități agricole, riscul de a cădea sub pragul sărăciei este mai mare în anii cu evenimente meteorologice extreme, ca seceta și inundațiile – evenimente care au devenit în ultima vreme foarte frecvente.

Cât privește nivelul sărăciei în rândul copiilor, potrivit datelor BNS pentru 2018, 10,1% dintre co­pii suferă de sărăcie extremă (cei mai afectați fiind copiii din mediul rural).

„Fiecare al șaselea copil care trăiește în sărăcie extremă este un copil care luptă să supraviețuiască. Aceste cifre ar trebui să șocheze pe oricine. Amploarea dificultăților financiare provocate de pande­mie nu pot decât să înrăutățească situația”, a declarat Sanjay Wi­jesekera, director de programe UNICEF.

Conform Barometrului de Opi­nie Publică (BOP) din 2019, ve­dem percepția populației față de fenomenul sărăciei, și anume: fiind întrebați „cum apreciază ve­niturile actuale ale familiilor lor”, respondenții au răspuns, în pro-porție de 43,3%, că veniturile din familie le ajung numai pentru strictul necesar, iar 21,7% au spus că venitul familiei lor nu le ajunge nici pentru strictul necesar, și doar 3,2 la sută au menționat că cu ve­nitul familiei reușesc să aibă tot ce le trebuie, fără să se limiteze la ceva.

Clasamentul internațional al Moldovei în cadrul „Youth Pro-gress Index” din 2017 poziționează RM pe locul 64 din 102 țări evalua­te, prezentând un scor de 60,87.

Agenda 2030 promovează în Republica Moldova reducerea du­rabilă a sărăciei cu cele mai potri­vite măsuri de susținere a gospo­dăriilor cu venituri mici. Aceasta implică politici sociale adecvate care trebuie să ajungă la cei săraci și să nu le ofere doar resurse fi­nanciare complementare pentru existență, dar să-i abiliteze din punct de vedere social și economic pe cei săraci. De asemenea, Agen­da 2030 are scopul să reducă vul­nerabilitatea celor care pot cădea sub pragul sărăciei. Lucrul acesta se face prin acces sporit la bunuri imobiliare, resurse și informații.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și