Angajatorii ar putea fi obligați să-şi informeze în mod regulat propriii angajaţi, reprezentanții angajaţilor şi partenerii sociali cu privire la remuneraţia medie pe categorii de angajaţi sau de funcţii, defalcată pe sexe. Cel puțin, aceasta prevede un proiect de lege depus în Parlament și care stipulează modificarea Codului muncii în acest sens, dar și a Legii cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați.
De asemenea, această informaţie va trebui să includă, pe lângă salariul de bază, orice plăţi în natură sau bonusuri sau plăţi complementare sau variabile care se adaugă salariului de bază.
Totodată, proiectul prevede că angajatorul este obligat să asigure egalitatea de remunerare între salariaţii de gen masculin şi cei de gen feminin, pentru o muncă de valoare egală. Pentru a evalua dacă salariaţii prestează o muncă de valoare egală, se va lua în considerare natura muncii (atribuțiile funcţiei, volumul lucrului, efortul etc.), formarea profesională a salariatului (experienţa, aptitudinile etc.), dar și condiţiile de muncă.
Lacune în legislație
Autoarea proiectului de lege, deputata Doina Gherman, susține, în nota informativă asupra proiectului de lege, că, în pofida angajamentelor asumate, cadrul legal naţional încă nu prevede măsuri de asigurare a transparenţei salariale.
„Conform art.128 din Codul muncii, salariul este confidenţial. Articolele 91-94 din Codului muncii statuează condiţiile de protecţie a datelor personale ale salariatului, din care derivă cu claritate regimul de confidenţialitate a acestor date. Angajatorul este obligat să nu comunice unor terţi datele personale ale salariatului fără acordul scris al acestuia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (art. 92 lit. a) din Codul muncii). În plus, articolul 37 din Legea salarizării nr. 847/2002 prevede că informaţia despre salariu se dezvăluie doar cu acordul sau la solicitarea angajatului, precum şi în cazurile prevăzute de lege”, se menționează în nota informativă.
Totodată, potrivit sursei citate, legislaţia naţională are lacune şi la definirea principiului plată egală pentru muncă de valoare egală între femei şi bărbaţi, nefiind prevăzută o serie de condiţii legale pentru compararea unor munci dacă sunt sau nu de valoare egală.
„În pofida faptului că acest principiu a fost reglementat atât prin Codul muncii, Legea nr. 5/2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (art. 10), cât şi prin Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalităţii (art.7 alin. (2) lit. d), totuşi, acest principiu rămâne a fi stipulat într-un mod neexplicit (nu este oferită o definiţie clară nici pentru plată egală, nici pentru muncă egală sau muncă de valoare egală). Astfel, simpla enunţare prin lege a unui principiu nu face ca realitatea să se îmbunătăţească şi viaţa angajatelor şi angajaţilor să devină mai echitabilă. Adiţional, principiul plată egală pentru muncă egală sau pentru muncă de valoare egală între bărbaţi şi femei nu este prevăzut în alte documente importante care reglementează domeniul muncii”, mai adaugă sursa citată.
Autoarea proiectului de lege mai relevă că investigațiile realizate de organele competente abordează mai puţin diferenţele salariale. Conform legislației naţionale, Inspectoratul de Stat al Muncii este abilitat să efectueze controlul de stat privind respectarea legislaţiei muncii de către angajatori, fie aceștia publici, fie privați.
„În cadrul controlului, Inspectoratul poate verifica şi modul de retribuire a muncii, plata egală fiind unul dintre principiile legale fundamentale privind retribuirea. Experiența, însă, arată că verificările Inspectoratului se rezumă la chestiuni precum salariul minim garantat de stat, respectarea prevederilor contractelor de muncă şi achitarea la timp a salariului, însă nu şi diferenţele salariale”, se mai precizează în document.
Modificările propuse la Codul muncii nu au fost discutate și consultate deocamdată cu reprezentanții Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova (CNSM).
Salariul femeilor, mai mic decât cel al bărbaților
Studiul „De ce femeile au venituri mai mici decât bărbații pe tot parcursul vieții?”, elaborat în cadrul UNFPA cu genericul „Mai multe oportunități prin politici familiale sensibile la gen pentru sectorul privat din Balcanii de Vest și Republica Moldova”, implementat de către Fondul ONU pentru Populație cu suportul Agenției Austriei pentru Dezvoltare şi în parteneriat cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale de atunci, a demonstrat că, în anul 2019, diferența de gen în salarizare total pe economie a constituit 14,1%. Cele mai mari diferențe dintre salariile bărbaților și ale femeilor sunt caracteristice pentru domeniul activităților financiare și de asigurări (42,9%), informațiilor și comunicațiilor (35,7%), industrie (20,9%), sănătate și asistență socială (cu 19,6%). Femeile predomină în activități economice cu nivel de salarizare scăzut, precum sănătate și asistența socială, învățământ, activități de cazare și alimentație publică, servicii. „Stereotipurile de gen potrivit cărora grija de copil este o responsabilitate principală a femeilor, și nu a bărbaților, determină, în mare măsură, gradul de participare a femeilor pe piața forței de muncă. Inegalitățile pe piața forței de muncă sunt alimentate de responsabilitățile femeilor pentru îngrijirea gospodăriei, creșterea și educarea copiilor, care le consumă mult timp și deseori prezintă un impediment pentru implicarea deplină în activitatea profesională, creștere și dezvoltare la maxim ca profesioniste”, se menționează în studiul respectiv.