Angajaţii serviciilor publice visează la salarii mai bune

Foto: vocea.md

Asociaţia Teritorială a Federaţiei Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice „SINDASP” din Basarabeasca poate fi calificată drept una preponderent de femei – peste două treimi din componenţa sindicatelor sunt femei, şi anume 203 din 282 de membri. Tot ele prevalează printre sindicaliştii în vârstă de până la 35 ani − 28 din 43 de persoane. În total, în raion există 11 organizaţii sindicale care fac parte din „SINDASP”. În pofida statutului important al profesiei de funcţionar public, salariul, în opinia reprezentanţilor acesteia, lasă mult de dorit.

Au majorat salariile colabora­torilor MAI, ale judecătorilor, ale celor din domeniul educaţiei, pe când salariul funcţionarilor publici a rămas neschimbat, se lamentează Piotr Bradarschi, preşedintele Aso­ciaţiei Teritoriale „SINDASP” din Basarabeasca.

Specialiştii, susţine el, ridică un salariu de până la 3000 de lei, şe­fii –  până la 4000 de lei, primarul – de la  3600 până la 6000 de lei (în oraş). Ce să mai vorbim de per­sonalul auxiliar, a cărui retribuţie este una cu adevărat mizeră: 700-1100 de lei. Femeile de serviciu, care se află în contact permanent cu substanţe clorurate, sunt nevo­ite, pentru o mie de lei, să lucreze de la opt dimineaţa până la cinci seara. Şoferii, cu toate primele care li se cuvin, ridică circa 2000 de lei. Şi ei au o zi de muncă nenormată, trebuie să fie la volan zi şi noapte. Aceeaşi problemă, a salariilor mici, o au şi lucrătorii sociali, cu toate că în evidenţa secţiei raionale de asi­gurare socială se află peste 500 de persoane”.

Şi mai grav stau lucrurile în ca­zul specialiştilor tineri. Acestora li se oferă un salariu de 2000 de lei, fiecare dintre ei fiind tutelat de un specialist care îl instruieşte şi-l pregăteşte timp de jumătate de an. La finele acestei perioade, tânărul specialist este supus atestării şi, în cazul atribuirii rangului,  acestuia i se calculează un salariu de 2400 de lei.

Tinerii specialişti preferă să câştige peste hotare

„Aş putea aduce exemplul fiului meu, spune preşedintele comitetu­lui sindical de la primăria oraşului Basarabeasca, Andrei Mihailov. Funcţia lui suna foarte impunător – specialist principal în problemele tineretului şi sportului. Ridica 1900 de lei. De Revelionul trecut, a venit şi mi-a spus: „Tată, eu plec. Am 25 de ani, vreau să-mi întemeiez o fa­milie, cum să-mi întreţin copiii cu un astfel de salariu?!”. A plecat la Moscova, a trecut concursul şi s-a angajat într-o firmă privată. Ridică aceeaşi sumă ca şi aici, doar că în dolari!”

„Am păstrat sistemul de educa­ţie de pe timpurile sovietice, mai avem profesori care predau de atunci. Datorită acestui fapt, copiii care azi pleacă de pe băncile şcoli­lor în viaţă mai obţin studii de cali­tate”, spune preşedintele Consiliu­lui interramural al sindicatelor din raionul Basarabeasca, Nicolai Ni­colaev. Suntem mândri că, datorită acelui sistem educaţional, datorită profesorilor de şcoală veche, copiii noştri au toate drumurile deschi­se”.

Totodată, ei recunosc şi amără­ciunea acestei bucurii şi a conştien­tizării faptului că copiii au obţinut un fundament solid şi oportunităţi pentru o viaţă cu perspectivă. Căci unde se angajează tinerii după ab­solvirea instituţiilor de studii? În afara hotarelor ţării, departe de rude, de familie.

„În şcoli au rămas pedagogi care i-au învăţat şi pe copiii mei, la sate au rămas învăţătorii care mi-au predat şi mie. Aceştia oferă o edu­caţie de calitate. Asta e bine, dar mai departe ce se întâmplă?!”, în­trebarea lui Andrei Mihailov vizavi de migraţia tinerilor pare să fie una retorică.

Susţinerea din partea statului

Din cauza situaţiei financiare complicate a angajaţilor serviciilor publice, sindicatele încearcă să-şi susţină membrii. Potrivit lui Piotr Bradarschi, aceştia încearcă să facă economii pe seama mijloacelor planificate pentru diverse manifes­taţii organizate de ei. De exemplu, au anulat spartachiada, pentru că puţini şi-au manifestat dorinţa de a participa la ea. În schimb, mij­loacele respective au fost distri­buite sindicaliştilor în calitate de ajutoare materiale. Potrivit șefului Asociației Teritoriale a Instituțiilor Publice, sindicatele au stabilit relații cu administrația primăriilor care au și statut de reprezentanți ai statului, și statut de angajatori. Grație acestui fapt, au fost renova­te edificiile tuturor primăriilor din raion: în unele clădiri a fost reparat acoperișul, în altele a fost instalat sistemul de încălzire, astfel fiind create condițiile necesare pentru activitate.

Numărul de persoane care au aderat la mișcarea sindicală ră­mâne practic neschimbat. Pentru salariați, este important că pot beneficia de susținerea sindicate­lor, lucru realizat în urma semnă-rii cu administrația a contracte-lor colective de muncă. Or fără un contract colectiv, fără suportul unei organizații atât de importan­te și solide, le-ar fi greu să-și re­vendice drepturile – unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea crește…

„Pe parcursul unei perioa­de funcționa următoarea regulă: dacă, pe parcursul unui an, salari­atul nu stătea în concediu de boa­lă, la concediul anual de odihnă îi erau oferite trei zile suplimentare achitate din banii administrației. Astfel, un funcționar putea benefi­cia de 45 de zile de concediu în loc de cele 42. Mai apoi, însă, Curtea de Conturi a efectuat un control și s-a interesat despre originea acestor trei zile suplimentare. Din păcate, respectivele prevederi ale contractului colectiv de muncă nu erau în conformitate cu legislația muncii, astfel că am fost nevoiți să renunțăm la acordul respectiv cu administrația.

În prezent, încercăm să iden­tificăm alte modalități prin care să susținem funcționarii din in-stituțiile publice. În plus, perso­nalul auxiliar beneficiază și de așa numitul „salariul 13”, acordat în funcție de numărul de zile lucrate pe parcursul anului. Avem pro­misiunea că funcționarilor publici acest salariul le va fi achitat înce­pând cu anul 2016”.

Grație consensului cu patrona­tele, organizațiile sindicale locale reușesc că obțină ca angajaților să le fie oferite la timp uniforme speciale, de exemplu, halate și mănuși pentru femeile care asigu­ră curățenia în instituțiile publice, produse lactate pentru persoanele care vin în contact cu clorul în tim­pul activității.

Tratament balneosanatorial

„Anterior, pentru cca 300 de persoane ne era repartizat un sin­gur bilet. În prezent, numărul lor s-a majorat. Anul trecut, ne-au fost oferite patru bilete și pentru anul curent sunt planificate tot patru”, ne spune Piotr Bradarschi.

Oricum, numărul de bilete este insuficient, deși se mai întâmplă și situații paradoxale. Andrei Mihai­lov își amintește cum anul trecut, practic pe ultima sută de metri, a reușit să găsească doritori de a beneficia de tratament sanatori­al. Lumea nu-i deloc răsfățată de avantaje de acest gen, astfel că nu au fost pregătiți pentru astfel de „mană cerească” și n-au reușit să-și schimbe planurile când, în sfârșit, a apărut și pentru ei ocazia de a merge la tratament și odihnă.

Totodată, Nicolai Nicolaev ne explică motivele acestei reticențe. „La noi se adresează persoanele care beneficiau de bilete încă în perioada sovietică sau prin anii ’90, ne spune președintele Consi­liului interramural al sindicatelor din raionul Basarabeasca. După anul 2000, situația a început să se schimbe câte un pic. Astfel că per­soana care a sosit pentru tratament balneosanatorial se pomenește față în față cu următoarea realitate: medicul îi declară că anumite pro­ceduri și tratamente îi sunt oferite gratis, însă alte investigații și pro­ceduri (foarte indicate, de altfel) sunt contra plată. Odată venit pen­tru un tratament complet, omul în­cearcă, pe cât îi permite buzunarul, să achite procedurile suplimen­tare prescrise. Într-un final, cal­culând cât l-a costat tratamentul, cetățeanul constată că suma este destul de impresionantă și, de fapt, ar fi putut să-și procure și singur biletul. Cei care nu sunt dispuși să plătească gândesc în felul următor: la ce bun să mai merg la sanatoriu, dacă doar voi dormi acolo? S-a ma­jorat numărul de servicii cu plată nu doar la sanatoriile noastre, dar și la cele de peste hotare, la sanato­riile de la Sergheevka, Truskaveț”.