
Foto: cugetul.ro
O angajată a unei întreprinderi din apropierea capitalei ni s-a plâns că, recent, a fost disponibilizată în legătură cu expirarea termenului de valabilitate a contractului individual de muncă, încheiat pe o perioadă determinată. Femeia spune că primeşte pensie de vârstă, dar aceasta nu-i ajunge nici pentru necesităţile minime şi, de aceea, ar dori să mai muncească, pentru a reuși cumva să lege tei de curmei.
În momentul în care angajatorul i-a cerut să semneze contractul individual de muncă pe o durată determinată, ea avea un alt contract, pe termen nelimitat. La început, a refuzat să semneze actul propus, dar ulterior, în urma presiunilor, după cum afirmă ea, s-a simţit constrânsă să-şi pună semnătura.
Sfătuită de reprezentanţii mai multor structuri, la care s-a adresat după ce a rămas fără serviciu, să acţioneze angajatorul în judecată, femeia nu se poate decide dacă să facă acest lucru sau ba. Pe de o parte, nu este sigură că va putea aduce destule dovezi care să-i susţină cauza, iar pe de alta, nu are încredere în corectitudinea actului de justiţie înfăptuit în prezent în ţara noastră.
Solicitat să se pronunţe pe marginea acestui caz, Ion Pîrgaru, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Comunicaţii, a menţionat că dispune de numeroase plângeri legate de semnarea de către angajaţii care ating vârsta de pensionare a unor contracte pe durată determinată. Acest lucru se întâmplă din cauza că salariaţii în cauză îşi doresc să fie reduşi din funcţie, în speranţa că vor primi o indemnizaţie prevăzută pentru astfel de situaţii.
Or, conform Codului muncii, ei nu pot fi disponibilizaţi, dacă au contracte individuale de muncă pe termen nelimitat, chiar dacă îşi stabilesc pensia de vârstă, cu excepţia lucrătorilor din educaţie. Astfel, angajaţii respectivi acceptă de multe ori să semneze şi contracte de scurtă durată, fără a studia prevederile acestora, a încerca să pătrundă în esenţa lucrurilor sau a consulta vreun jurist.
De obicei, salariaţii se plâng că au semnat contracte de acest fel pe motiv că au fost constrânşi de angajatori. Acest lucru este însă necesar să fie demonstrat în instanţă şi e destul de greu de înfăptuit.
Sfatul sindicaliştilor
În acelaşi timp, odată ce semnează aceste documente, angajaţii se împacă cu gândul că, în termenul de un an pe care îl au până la expirarea contractelor pe termen determinat, nu vor mai dori să continue să muncească.
Totuşi, prin încheierea contractelor în cauză, oamenii îşi asumă riscul de a rămâne fără lucru la expirarea termenului de valabilitate. O şansă pentru ei de a rămâne angajaţi este ca să apară funcţii vacante şi doar dintre acelea care sunt greu de suplinit.
Sfatul sindicaliştilor pentru aceste cazuri este ca angajaţii să nu semneze contractele de acest fel. Or, Codul muncii prevede că documentele respective pot fi încheiate doar cu acordul părţilor. Şi în caz că a fost dat acordul, veridicitatea contractului poate fi contestată în termen de trei luni de la data semnării.
Peste un an, atunci când expiră termenul contractului şi angajatul rămâne în afara muncii, sindicatele nu mai au posibilitatea de a soluţiona problema. La o eventuală adresare în judecată, aceasta poate nici să nu accepte cazul.
![]() |
Lucrătorii nu pot fi impuşi să încheie contracte de muncă pe termen determinat |
În acelaşi timp, cel puţin membrii Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Comunicaţii beneficiază de o aşa-numită poliţă juridică. Dacă se adresează, ei sunt informaţi că dacă refuză să semneze, de exemplu, un contract individual de muncă pe termen determinat, nu vor suporta consecinţe, pe motiv că nimeni nu are dreptul să-i oblige să încheie astfel de documente.
Legislaţia muncii prevede că salariaţii au dreptul să se adreseze în instanţa de judecată în termen de trei luni de la momentul încălcării drepturilor lor. În cazul contractului respectiv, dreptul a fost încălcat atunci când acesta a fost semnat.
Mai târziu de trei luni, angajaţii nu se mai pot adresa în judecată în temeiul prevederilor Codului muncii. O pot face în baza altor acte juridice sau încălcări, cum ar fi intimidare, impunere etc.
De aceea, aproape la fiecare întâlnire în teritoriu cu membrii de sindicat, reprezentanţii acestora le recomandă să nu semneze astfel de contracte. Au fost remise chiar şi scrisori în această privinţă către comitetele sindicale ale organizaţiilor primare, a mai specificat Ion Pîrgaru.