Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Angajare prin transfer la o altă unitate
Am o ofertă de angajare la altă unitate. Prin urmare, am solicitat angajatorului să fiu eliberată din serviciu prin transfer, iar el nu mi-a dat un răspuns clar. Mi-a spus doar să nu mă grăbesc. Ar putea oare angajatorul să-mi refuze concedierea prin transfer?
Tamara Iancovscaia, Bălți
Transferarea salariatului la o altă unitate are mai multe parti-cularități juridice. Potrivit art. 86 alin. (1) lit. u) din Codul muncii, concedierea pe motivul transferării salariatului la o altă unitate se permite doar cu acordul celui transferat şi al ambilor angajatori.
Art. 881 din Codul muncii are drept obiectiv procedura de concediere în legătură cu transferarea salariatului la o altă unitate. Alin. (1) al acestui articol din Codul muncii dispune că angajatorul este în drept, dar nu obligat să concedieze salariaţii în legătură cu transferarea la o altă unitate (art.86 alin.(1) lit. u)) doar cu condiţia că: va primi un demers în scris din partea unui alt angajator prin care se solicită concedierea prin transfer a unui anumit salariat, cu indicarea locului de muncă (a funcţiei) ce i se propune la unitatea nouă; se va adresa în scris salariatului a cărui concediere se solicită în vederea obţinerii acordului scris al acestuia pentru concediere; va obţine acordul scris al salariatului pentru concediere etc.
Important de menționat că legislația interzice refuzul de angajare a salariatului concediat în legătură cu transferarea la o altă unitate, ca urmare a acordului lui şi al ambilor angajatori.
Directivă europeană în domeniul muncii
Deseori aud despre anumite directive în domeniul muncii ale Uniunii Europene. Doresc să aflu care sunt obiectivele principale ale Directivei 97/81/CE și corelația acesteia cu prevederile Codului muncii al Republicii Moldova?
Nicolai Vărzari, Călărași
Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 are drept obiectiv acordul-cadru la munca pe fracțiune de normă (încheiat de Uniunea Confederațiilor Industriale și Patronale din Europa (UCIPE), Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) și Centrul European al Întreprinderilor Publice (CEÎP)).
Principalele dispoziții ale acordului-cadru privind munca pe fracțiune de normă sunt: 1) principiile generale și cerințele minime legate de munca pe fracțiune de normă. Acestea ilustrează disponibilitatea partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru eliminarea discriminării împotriva lucrătorilor pe fracțiune de normă și de a sprijini dezvoltarea posibilităților de muncă pe fracțiune de normă pe o bază acceptabilă atât pentru angajatori, cât și pentru lucrători; 2) condițiile de încadrare în muncă a lucrătorilor pe fracțiune de normă; 3) aplicarea măsurilor care să faciliteze accesul la munca pe fracțiune de normă al bărbaților și femeilor în scopul pregătirii pentru pensie, reconcilierii vieții profesionale și a celei familiale și pentru a beneficia de posibilități de educație și formare, pentru a-și îmbunătăți calificările și oportunitățile profesionale în avantajul reciproc al angajatorilor și lucrătorilor; 4) identificarea de către partenerii sociali a unor soluții care să corespundă atât nevoilor angajatorilor, cât și celor ale lucrătorilor, pentru a pune în practică și aplicare a acordului-cadru și altele.
Referitor la corelația dintre dispoziţiile acestei directive și legislația internă a Republicii Moldova e relevant faptul că, prin Legea nr. 155/2017, în Codul muncii au fost introduse un şir de noi rigori juridice europene, inclusiv completarea cu art. 971, menite să reglementeze munca pe fracțiune de normă. Prin asemenea modificări, completări ale Codului muncii, acesta este adaptat tot mai mult la normele dreptului european.