Interviu cu Andrei Coman, doctor în economie, cavaler al Ordinului Republicii, director general al întreprinderii moldo-germane „Grisan-Hamb”, vicepreședinte al Asociației „Business-Chișinău”.
– Domnule Coman, înainte de a accepta să vă întâlniți cu reprezentantul ziarului „Vocea poporului” am auzit atâtea lucruri frumoase despre dvs. din mai multe surse, încât m-ați făcut extrem de curios. Că sunteți un bun manager, un investitor priceput, un filantrop, un bun prieten al sindicaliștilor… continuați dvs.
– Totul e relativ, totul se află prin comparație. Fac, în măsura posibilităților, ceea ce fac, sunt, oarecum, ceea ce cred unii că sunt, eu însă mă bucur că fac ceea ce îmi place și încerc să aduc bucurii oamenilor. Fiindcă, părăsind această lume, nu luăm nimic cu noi. Rămâne doar amintirea despre noi…
– Sunteți fondatorul și președintele Consiliului de administrație la două întreprinderi: ÎMBC „Grisan Hamb” (bază comercială, import materie primă) și SRL „Dalmors-Grup”, care e specializată în procesarea peștelui. Când și cum v-a venit ideea înființării acestor întreprinderi, că știu că la noi se ocupau de importul de pește niște barosani cu greutate, care aveau funcții înalte în Guvern, Parlament și chiar peste drum de Parlament, o perioadă…
– Eu am lucrat mulți ani în domeniu încă în perioada URSS și știu ce mâncare de pește e asta, dacă îmi permiteți să fac haz pe seama businessului pe care îl practic. Compania noastră importă pește din peste 40 de țări, prelucrând în jur de 300 de feluri de pește. Eu fac ceea ce știu mai bine și când omul e bun sau chiar cel mai bun în domeniu, obține și rezultate mai frumoase.
– Ce trebuie să aibă, să cunoască un investitor autohton în economia noastră, care numai nu duduie?
– E o întrebare foarte bună și „sănătoasă”. În primul rând, trebuie să cunoască meseria, să știe ce face, cum se fac treburile în domeniu. În al doilea rând, trebuie să fie cinstit în afaceri. Să se țină de cuvânt, să-i respecte pe parteneri, pe angajați, să fie mereu alături de oameni, să pună umărul acolo unde trebuie. Altfel nu merge.
– Vreți să ne vorbiți și despre licitațiile la care ați participați? Cât de corect sunt organizate acestea?
– Am participat o singură dată la licitație, pe care am câștigat-o. Apoi, ne-a parvenit o scrisoare prin care am fost anunțați că rezultatele licitației au fost anulate, chipurile, noi nu avem experiența necesară pentru a participa la licitații… De atunci nu am mai participat, fiindcă ni s-au părut cam dubioase, trase de păr principiile de organizare a licitațiilor.
– Da, dar unii obțin contracte grase cu statul în urma licitațiilor: prestări servicii, producție, comerț…
– Noi suntem corecți cu statul: plătim impozitele care se cuvin, ne facem datoria față de societate. Dacă fiecare și-ar face cinstit datoria, atunci s-ar putea lucra și cu statul, și cu privatul, și cu tatăl lui, și cu nepotul lui… Dar dacă unul face totul corect, iar altul face invers, nu are rost să te zbați…
– Contractul colectiv de muncă e piatra de încercare pentru orice organizație sindicală. Cum ați realizat acest document de căpătâi pentru angajații membri de sindicat de la întreprinderile dvs.?
– Colectivul de la noi a ales un reprezentant al sindicatelor, un lider care să le reprezinte interesele în relația cu administrația, la o adunare la care a fost prezentă și Valeria Tricolici, președinta Federației „Moldsindcoopcomerț”. Am discutat Contractul colectiv de muncă, l-am redactat, l-am aprobat și l-am semnat. Angajații membri de sindicat au susținere din partea organizației, iar noi conlucrăm cu aceasta, poți spune că suntem ca o familie. În multe cazuri sindicatele te pot ajuta. Eu consider că toți angajații trebuie să fie membri de sindicat.
– Știu că promovați tichetele de masă pentru angajați, deși mulți patroni evită să implementeze această formă de susținere a salariaților, din cauza imperfecțiunii legislației, care nu face deductibile aceste cheltuieli pentru angajator. Vă rog să mă corectați dacă greșesc aici…
– Noi suntem printre primii în țară care am organizat cantină pentru angajați, care sunt alimentați pe gratis, adică din banii întreprinderii. Fiindcă omul simte: când ai grijă de el, și atitudinea față de muncă e alta, și dispoziția… Că mai înainte cum era: fiecare își aducea de acasă o tartină, un borcan cu zeamă, ce avea. Și în pauza de prânz căuta un ungher acolo să mănânce. Mi-am zis că nu e bine așa. Și am pus la punct cantina unde iau masa toți angajații, în jur de 350.
– Dar cred că nu îi hrăniți numai cu pește…
– Nu, nu, nu… (Râde). Au de toate, și o zeamă, la felul doi și alte feluri de bucate, nu numai pește…
– În ultima vreme se vorbește mult despre învățământul dual. Ce părere aveți despre această formă de instruire, ca manager?
– Am avut o discuție pe tema asta și cu premierul Natalia Gavrilița. E un lucru foarte util. Cândva, erau școlile profesionale care pregăteau specialiști pentru economia națională. Căci ce se întâmplă acum? Noi pregătim cadre pentru Portugalia, Spania, Italia… Sunt metode, idei care, dacă ar fi implementate, acești specialiști ar rămâne la noi. Eu am lansat propuneri în acest sens. Trebuie făcut un pas și în întâmpinarea angajatorilor care pregătesc cadre, trebuie favorizați și tinerii, ca să rămână acasă.
– Vreți să ne vorbiți și despre activitatea de binefacere sau e riscant: ați putea fi asaltat de mulți dornici de a profita de bunătatea dvs.…
– Am renovat biserica din satul meu de baștină (Cuhnești, raionul Glodeni), de asemenea, am reparat mănăstirea de la Vărzărești, Nisporeni, ajutăm spitale… Oamenii ne solicită mereu ajutorul. Cu Doamne-ajută, facem ce putem.