Anatol Gugel: „Când între suflet şi trup există o coeziune, omul e mai fericit şi poate să scrie”

Poetul, eseistul, publicistul și traducătorul Anatol Gugel, eminent al culturii, a împlinit, recent, 100 de ani. La această vârsta venerabilă, dis­tinsul poet rămâne așa precum a fost de-a lungul anilor, o per­soană cu verticalitate, cu gân­dul la creaţie, la semeni şi la timpurile pe care le trăim.

În această zi deosebită, casa poe­tului a fost plină de oaspeţi, care au venit cu flori, cuvinte de recunoștință și cu diplome. Surpriza cea mare a fost medalia „Nicolae Milescu Spăta­ru”, acordată de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

„Academia apreciază foarte mult contribuţia pe care Anatol Gugel a adus-o la dezvoltarea culturii și litera­turii naționale. Felicitări! La mulţi ani, maestre!”, a spus, prezent la eveni­ment, Victor Moraru, vicepreşedinte al AŞM.

Ajuns la această frumoasă aniver­sare, Anatol Gugel a declarat, pen­tru postul de televiziune Moldova 1, că la cei 100 de ani împliniţi continuă să mai citească şi să scrie fără oche­lari, iar inspiraţia, în opinia sa, nu are vârstă. „La 100 de ani totuşi se creea­ză. Eu nădăjduiesc să mai scriu ceva. Încep un nou 100 de ani. Atunci când între suflet şi trup există o coeziune, omul e mai fericit şi poate să scrie”, s-a confesat omagiatul.

„Este unicul poet ajuns la vârsta de 100 de ani. Este viabil, are o logică per­fectă. Poezia lui este una extraordinar de frumoasă”, a menţionat Teo Chiriac, preşedintele Uniunii Scriitorilor.

Academicianul Mihai Cimpoi a opi­nat că Anatol Gugel este poetul pro­fund, liric. „A învăţat de la natură o lec­ţie de omenie şi ne-a amintit mereu că între om şi natură este o unitate sfântă care trebuie respectată”.

Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iaşi, România, în familia unui avocat. Şi-a petrecut copilăria şi toată viaţa la Chişinău. A învățat la liceul „B. P. Hasdeu” din Chişinău. După absol­virea liceului, şi-a continuat studiile la Institutul Pedagogic din Chişinău, din 1945.

Potrivit „Calendarului Național”, și-a început activitatea profesională la ziarul „Tinerimea Moldovei” în funcţie de secretar executiv al redacţiei (1945-1960), unde a promovat pleiade de ti­neri poeţi basarabeni, care ulterior au devenit nume de referinţă în literatura basarabeană.  Ulterior a lucrat la ziarul „Moldova Socialistă” (1960-1966), pre­cum și la revista „Moldova” (redactor-şef adjunct al redacţiei în 1966-1996).

Primele poezii au fost publicate în revista „Licurici” a Liceului „B. P. Has­deu” din Chişinău, în martie 1940. Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generaţia mea” şi „Schimbul nostru”. Este autorul volumelor de po­ezii: „Fereastra cu trei muşcate”, „So­nata lunii”, „Lanterna magică”, „Crug”, „Post-scriptum” etc.

În 2004, publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Ultima carte a editat-o la 95 de ani, „O re­vedere cu sine însuşi, la 100 de ani”, care a văzut lumina tiparului în 2020.A mai editat şi cărţi de eseuri: „Înşiră-te mărgăritare”, „Har”; cărţi pentru copii: „Ostroave verzi”, „Eu, Ani­cuţa şi Radu” ş. a.

Anatol Gugel este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din anul1946. A fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998) și cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004).