În toamna anului 2021, Guvernul Republicii Moldova, Organizația Internațională a Muncii (OIM), Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) și Confederația Națională a Patronatului (CNP) au semnat Memorandumul de Înțelegere pentru implementarea Programului de Țară privind Munca Decentă pentru anii 2021-2024.
Suportul OIM va fi centrat pe crearea de locuri de muncă și angajarea tinerilor, condiții de muncă sigure, respect pentru dreptul la muncă și un dialog social mai bun. Ce alte obiective se mai regăsesc în program, menite să protejeze oamenii muncii? Care este rolul dialogului social, dar și măsurile pe care să le ia Republica Moldova pentru a nu pierde de la un an la altul brațe de muncă.
La acestea, dar și la alte întrebări, am primit răspuns de la Ala Lipciu, coordonatoare națională a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în Republica Moldova.
– Într-adevăr, relativ recent (7 octombrie 2021), Organizația Internațională a Muncii și partenerii constituenți (guvernul, sindicatele și patronatele) au semnat cel de-al cincilea Program de Țară pentru Munca Decentă. Cele trei priorități pe care le menționați mai sus, în ansamblul lor, au drept scop final crearea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții lucrătorilor și a familiilor acestora. De comun acord cu semnatarii, am decis alegerea a doar trei priorități pentru a concentra suportul, pentru a putea raporta rezultate clare și pentru a valorifica avantajul comparativ și expertiza tehnică a OIM. Asistența se oferă la nivel de politici, programe, consolidare de capacități pentru instituțiile pieței muncii, dar și suport direct persoanelor vulnerabile pentru acces la ocupare, activități de antreprenoriat prin Parteneriate Locale de Ocupare și altele.
Astfel, vom susține elaborarea unui nou program național de ocupare pentru următorii cinci ani, vom asista Agenția Naționala de Ocupare a Forței de Muncă să-și îmbunătățească performanța, vom oferi sprijin pentru anticiparea necesarului de calificări și armonizarea competențelor cu necesitățile pieței muncii.
Protecția lucrătorilor cu risc sporit de ocupare informală este și ea pe agenda noastră. Vorbim aici de lucrătorii sezonieri, ocazionali, zilieri etc. Vom veni cu propuneri pentru eventuale scheme de securitate socială atractive pentru aceste grupuri de persoane. De asemenea, vom susține efortul de diminuare a riscurilor de accidente de muncă și boli profesionale în sectoare cu grad de risc sporit.
– Un obiectiv este și îmbunătățirea dialogului social. Guvernul, sindicatele și patronatele sunt unanime când vine vorba despre rolul dialogului social ca și mecanism de suport pentru atingerea obiectivelor enunțate mai sus. Cum este acum și cum îl vedeți în următorii patru ani?
– OIM consideră dialogul social drept instrument critic atunci când vine vorba despre armonizarea intereselor lucrătorilor și ale angajatorilor pentru un venit mai bun, condiții de muncă sigure, productivitate și calificarea forței de muncă. Negocierea colectivă face și ea parte din acest proces. Aceasta de multe ori se finalizează cu salarii minime la nivel de ramură mai mari decât cele stabilite la nivel național și, respectiv, o protecție mai bună a salariaților din sectorul respectiv.
Ne propunem să consolidam competențele și performanța Comisiei Naționale de Consultări și Negocieri Colective pentru o mai bună calitate a expertizei și contribuție la deciziile de politică economică și socială cu efecte directe asupra oamenilor și calității vieții acestora.
La nivel de unitate economică, dorim să implementăm practici eficiente de informare și consultare a lucrătorilor cu privire la activitățile economice, strategii de resurse umane, instruiri la locul de muncă etc.
Organizațiile sindicale și patronale vor fi sprijinite să dezvolte servicii inovative pentru membrii lor, să adopte strategii de atragere de noi membri etc.
– Salariul în plic este problema care afectează cel mai mult economia națională, muncitorii. Se discută de mai mulți ani și totuși, schimbările întârzie. Ce soluții vedeți dumneavoastră?
– Munca nedeclarată și fenomenul salariului în plic este răspândit pe larg, și nu doar în Republica Moldova. Este un fenomen greu de cuantificat și este foarte complex. Abordarea acestuia presupune un mix de acțiuni, printre care s-ar regăsi modernizarea legislației muncii, transparența sistemelor de pensii, adoptarea sistemelor efective de inspecție (fiscală, de muncă etc.), politici coerente ale salariului minim, limitarea plăților în numerar. Calitatea dialogului social despre care pomenisem mai sus este esențială și ea. Și, nu în ultimul rând, desigur, calitatea guvernării în general.
– De la un an la altul, Republica Moldova devine tot mai depopulată. Respectiv, e lipsă de forță de muncă. În opinia dvs., ce măsuri urgente sunt necesare a fi luate pentru a opri acest exod?
– Într-adevăr Republica Moldova are câteva caracteristici structurale unice: așezarea geografică, evoluțiile demografice și moștenirea unui sistem economic centralizat. Țara este vulnerabilă la șocuri externe și climatice. Creșterea economică, chiar dacă una relativ constantă, de 4-5 procente anual, până la pandemia de Covid-19, nu a reușit să creeze locuri de muncă, în special, la sate, să asigure salarii decente. Fiecare a patra persoană în vârstă de muncă este ocupată în agricultură, sectorul cu cea mai joasă productivitate. Transferul forței de muncă către sectoare cu valoare adăugată înalta este extrem de lent. Modelul mixed de creștere este bazat pe investiții puține, consum susținut de remiteri și plăți sociale. Astfel, competitivitatea economică și transformările structurale sunt limitate. Oamenii pleacă în căutarea de oportunități mai bune și familiile întârzie în a lua decizii cu privire la creșterea numărului de copii. Depopularea duce la declinul forței de muncă. Pe bună dreptate, aceasta înseamnă un risc incomensurabil pentru capacitatea economică a țării.
Măsurile necesare a fi luate țin, printre altele, de consolidarea statului de drept, de eficientizarea instituțiilor acestuia. Investițiile în o mai bună reziliență la schimbările climatice și o mai buna calitate a instituțiilor statului nu mai pot fi amânate. Climatul de afaceri întâmpină multe bariere care trebuie depășite: I) de intrări – acces la finanțare, forța de muncă calificată, calibrare a necesarului de calificări; II) regulatorii și III) infrastructura. O atenție aparte trebuie acordată și pentru eficientizarea finanțelor publice, care să susțină un nou model de creștere bazat pe producere, inovații, export. O mai buna calitate a serviciilor publice, inclusiv digitalizarea acestora, nu poate fi scoasă din context, în educație, sănătate, protecție socială, transport etc. De asemenea, este important de a încuraja canalizarea remiterilor către activități economice, generatoare de venituri.
