Desfacerea contractului individual de muncă. Evidenţa timpului de muncă al cumularzilor

Foto: europafm.ro

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Desfacerea contractului individual de muncă

În primul rând, lucrătorii trebuie să ştie că cererea de demisie poate fi depusă numai din iniţiativă proprie, adică numai în cazul în care ei decid de sine stătător în privinţa desfacerii contractului individual de muncă. Or, salariaţii nu trebuie să accepte propunerea noului proprietar de a înainta cerere de demisie, care constituie un drept, nu o obligaţie.

În al doilea rând, ar fi oportun ca în acest colectiv să fie creată o organizaţie sindicală. Pentru a beneficia de asistenţă juridică, ne puteţi contacta la numărul de telefon: 022.26.65. 48.

Cât priveşte reglementările legale, menţionăm următoarele. În cazul schimbării proprietarului unităţii, contractele individuale de muncă încheiate cu salariaţii nu sunt desfăcute, cu excepţia con­ducătorului unităţii, adjuncţilor lui şi contabilului-şef, care pot fi concediaţi, dar nu neapărat, de noul proprietar în temeiul art. 86, alin. (1), lit. f) din Codul muncii.

Potrivit art. 185 din Codul muncii, în caz de încetare, în legătură cu schimbarea proprietarului unităţii, a contractului individual de muncă încheiat cu persoanele de conducere sus-menţionate, noul proprietar acordă acestora câte o compensaţie suplimentară, dacă acest lucru este prevăzut de contractul individual de muncă.

Unele garanţii ale salariaţilor pot fi stabilite prin contractele co­lective de muncă. Art. 33 din Codul muncii stabileşte că, în cazul schimbării tipului de proprietate al unităţii, contractul colectiv de muncă continuă să-şi producă efectele în decurs de şase luni din momentul transmiterii dreptului de proprietate. În această perioa­dă, oricare dintre părţi poate propune celeilalte să încheie un nou contract colectiv de muncă sau să prelungească contractul existent. Aceste prevederi legale motivează suplimentar necesitatea unui contract colectiv de muncă la unitate.

Evidenţa timpului de muncă al cumularzilor

Durata concretă a timpului de muncă şi a timpului de odihnă la locul de muncă prin cumul, potrivit art. 271 din Codul muncii, se stabileşte în contractul individual de muncă, ţinându-se cont de prevederile Codului muncii (art. 95-122, titlul IV) şi ale altor acte normative.

Unele particularităţi referitoare la evidenţa timpului de muncă fac obiectul dispoziţiilor art. 106 din Codul muncii. Şi anume, an­gajatorul este obligat în acest sens să ţină evidenţa timpului de muncă (indicat în contractul individual de muncă) prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv al cumularzilor.

Totodată, potrivit alin. (6) al art. 267 din Codul muncii, salariaţii angajaţi prin cumul beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii ca şi ceilalţi salariaţi din unitatea respectivă, inclusiv de garanţiile în ceea ce priveşte modul de evidenţă a timpului de muncă în calitate de cumularzi.