
Soarta învăţământului profesional și tehnic din Moldova trezeşte mari îngrijorări
Soarta învăţământului profesional și tehnic din Moldova trezeşte mari îngrijorări, aflându-se sub un mare semn de întrebare. Codul educaţiei, adoptat anul trecut, vorbeşte foarte puţin despre strategia şi consolidarea statutului şcolilor de meserii. De fapt, acestea sunt practic scoase din sistemul de pregătire a cadrelor în ţară. La ce se poate aştepta Moldova în cazul în care vor intra în vigoare modificările prevăzute de documentul principal, care stabilește politicile procesului educaţional? Am încercat să aflăm răspunsul la întrebarea respectivă de la Vasile Nogai, care în perioada sovietică a fost specialist principal în Comitetul de Stat pentru învăţământul profesional-tehnic – cea mai importantă instituție de pe acest segment din fosta RSSM. După proclamarea independenţei, acesta a activat la Ministerul Învățământului, pe parcursul a mai mulţi ani, reprezentând instituţia de profil de pe lângă Fondul european pentru învăţământul profesional.
Puţină istorie…
Până în anul 1989, sistemul educaţional al Moldovei avea trei structuri de conducere: Ministerul Învăţământului, în a cărui subordine intrau grădiniţele şi şcolile medii generale, Comitetul de Stat pentru învăţământ profesional tehnic, care se ocupa de problemele şcolilor de meserii şi de instruirea cadrelor pentru economia naţională, şi Ministerul Învăţământului Superior şi Mediu Special, în subordinea căruia se aflau instituţiile de învăţământ superior şi colegiile. Apoi ele au fost comasate într-un singur minister, care pe parcursul anilor şi-a schimbat denumirea de câteva ori.
…și statistică
În sistemul învăţământului general din perioada de dinaintea destrămării URSS erau puţin peste 1 milion 170 de mii de elevi, fiind vorba de cei care învăţau în clasele I-X (XI). La 1 septembrie 2014, în sistem preuniversitar erau încadraţi ceva mai mult de 350 de mii de elevi.
![]() |
Sistemul unic al școlilor de meserii ar putea fi distrus din cauza neînţelegerii de către autorităţi a importanţei acestuia |
În sistemul educaţiei profesionale, reducerea este la fel de spectaculoasă. Dacă, anterior, pe acest segment activau 115 instituţii de învăţământ, unde erau încadraţi peste 100 de mii de elevi, planul anual de înmatriculare în şcolile de meserii constituind 62-64 de mii (în funcţie de rata de natalitate), în prezent, în ţară funcţionează 59 de instituţii de acest gen, unde învaţă circa 15 mii de copii, iar planul anual de înmatriculare constituie circa 10 mii. Potrivit lui Vasile Nogai, în prezent, şcolilor de meserii le vine destul de greu să înmatriculeze până şi 9 mii de copii. De ce? Răspunsul e simplu – nu sunt elevi, ei nu există fizic.
„Şi dacă situaţia nu se va schimba, numărul candidaţilor se va reduce şi mai mult”, este sigur Vasile Nogai. Dacă autorităţile nu vor întreprinde nimic și nu vor schimba abordările, învăţământul profesional și tehnic va fi distrus, acest proces deja a început în ultimii ani”.
Ar mai fi ceva de spus. Pe vremuri se elabora un program concret privind profesiile necesare economiei ţării, în baza căruia era formată reţeaua şcolilor profesionale. În Moldova, pe timpuri, erau pregătiţi specialişti la 300 de profesii. După 2005, numărul lor s-a redus până la 90, acum constituind doar 70 de specialități. Totodată, nu se ţine evidenţa unde anume s-au angajat absolvenții şcolii.
Învăţământul profesional are statutul şi structura lui specială, deosebită de ale celorlalte tipuri de studii – mediu general, mediu special şi superior.
„Ce avem în şcoala medie? Directorul, adjunctul, orarul lecţiilor de până la prânz sau de după prânz, în funcţie de numărul de elevi. Şcoala profesională are un sistem cu totul special, spune Vasile Nogai. Trei niveluri de cadre pedagogice. Unii predau teoria tehnică în profesia respectivă, alţii – materiile de cultură generală, necesare pentru studierea profesiei alese, iar alții se ocupă de pregătirea practică a cadrelor de muncitori atât în cadrul instituţiilor de învățământ, cât şi la întreprinderi. Este vorba de aşa-numitul sistem dual de pregătire: iniţial, teoria în clasele de studii sau în laboratoarele şcolare, după care urmează asimilarea deprinderilor practice la locul de muncă. Pe timpuri, legea obliga întreprinderile de profil să le ofere elevilor de la școlile de meserii posibilitatea de a desfășura stagiul practic. La fel, mai există și noțiunea de „stabilitate în domeniul profesiei”. Astfel, după absolvirea școlii de meserii, peste 80 la sută din tineri rămâneau să activeze în domeniu”. Acum, în conformitate cu Codul educației, urmează să fie create așa-numitele centre de excelență. Și dacă, la început, se presupunea că aceste centre vor reuni instituții de învățământ de același profil și vor fi create pe suportul bazei tehnice a școlilor de meserii, pe parcurs, intenția s-a schimbat. Deja școlile de meserii își doresc să adere la colegii.
De menționat că cele din urmă au o structură cu totul diferită. Acestea pregătesc, preponderent, specialiști pentru veriga medie, care au o pregătire teoretică excelentă, însă nu dispun de o practică solidă. Vasile Nogai este de părerea că acest tip de instituții, adică colegiile, sunt depășite, ele nu își mai au locul în structura economică actuală. În schimb, întreprinderile se plâng că nu au muncitori calificați.
Țara are nevoie de muncitori calificați
„De ce are nevoie un angajator? De un inginer bun sau de un muncitor bun. Pe când colegiile „produc” salariați care țin de veriga medie, adică maiștri, brigadieri. Aceștia sunt șefi. Da, în cadrul economiei sovietice, care era una de tip planificat, ei erau necesari, însă în cadrul actualului sistem economic ei sunt o povară. Țara are nevoie de muncitori calificați, care sunt pregătiți de către școlile de meserii”, consideră Vasile Nogai.

Vasile Nogai, ex-specialist principal în Comitetul de Stat pentru învăţământul profesional-tehnic
În acest sens, dumnealui evocă exemplul României, care pe timpuri a comis aceeași greșeală pe care acum are de gând s-o admită Ministerul Educației. Într-un final, țara vecină s-a ales cu un sistem distrus al învățământului profesional și tehnic. Acum, românii caută muncitori calificați, care s-au împrăștiat prin lumea largă. Bunăoară, ei „împrumută” electrogazosudori de la Bulgaria, fiindcă specialiști români aproape că nu au mai rămas în țară. În acest sens, Vasile Nogai ne adresează o întrebare rezonabilă: De ce nu suntem în stare să învățăm din greșelile altora? De ce să nu păstrăm sistemul care chiar și în aceste condiții dificile din țară permite să pregătim cadre calificate?
Cu atât mai mult cu cât deja avem probleme grave la capitolul numărul necesar de muncitori simpli. Și care ar fi motivul? Este unul cunoscut de toată lumea. Migrația masivă peste hotare în încercarea de a găsi condiții mai bune și salarii decente.
Ar mai fi încă un factor – tinerii nu mai doresc să învețe. Acest fenomen se observă și în Europa, în general, în lume. Vasile Nogai ne explică: fenomenul respectiv a luat naștere acum 12 ani, nemții l-au sesizat din start și imediat s-au apucat să remedieze problema, elaborând tot felul de proiecte de motivare a tinerilor, de altoire a dragostei de carte. Apropo, în fosta URSS exista Institutul de orientare profesională, care funcționa sub egida Ministerului Muncii. Acest institut începea activitatea cu tinerii încă din școala medie. Un sistem similar există în mai multe țări europene. De menționat că și Ministerul Educației se ocupa în cadrul sistemului învățământului mediu de orientarea profesională a elevilor. În acest sens erau create combinate de instruire și producție de profiluri diferite – pentru cusătorese, tractoriști, șoferi etc. Combinatele respective activau în diferite orașe și raioane din țară. O dată pe săptămână, aici erau aduși elevii care pe parcursul unei zile erau familiarizați cu tainele unei anumite profesii. În paralel, tinerii erau întrebați ce profesie ar dori să-și aleagă în viitor. Respectiv, încă de pe băncile școlii, copilul încerca să-și aleagă viitoarea profesie.