Viaţa are sens unic. Mergi înainte!

 

 

A fost un prost! Vai de capul lui! Şi-a bătut joc de viaţa sa şi a nenorocit și familia! Bine face Biserica dacă nu permite să-i îngropăm în cimitir! Păcătoşilor la marginea cimitirului sau la hotarul satului le este locul! Cam acestea sunt cuvintele, pline de in­dignare şi furie, auzite de Paştele Blajinilor, la cimitirul din satul natal, adresate per­soanelor care, din diferite motive, au hotărât, într-o rea zi, să-şi pună capăt zilelor sau au încercat să facă acest lucru, dar sunt salvaţi, din ghearele morţii, în ultima clipă.

 

Potrivit psihologilor, unele persoane încep să se gândească la suicid în urma unei suferințe morale, trăită intens la nivel indi­vidual. Printre cauzele principale este sentimentul de vină, incapa­citatea de a înfrunta suferințele și problemele vieții. Fiind deja firi izolate, potențialii sinucigași se simt liberi în a acționa pe cont propriu, în privința deciziei de a-și încheia socotelile cu viața.

 

În fiecare an, circa 600 de oameni se sinucid

 

Contrar instinctului autocon­servării cu care suntem dotaţi încă de la naştere, zilnic câte 3000 de persoane pe glob decid că viaţa lor nu are sens sau este imposibilă şi îşi pun capăt zile­lor. Conform statisticilor Organi­zaţiei Mondiale a Sănătăţii, rata sinuciderilor a crescut în ultimii 50 de ani cu 60%. Astfel, suicidul a devenit o problemă de sănătate publică în majoritatea ţărilor.

Numărul celor care recurg la suicid în Republica Moldova este, de asemenea, într-o continuă creștere. În fiecare an, circa 600 de oameni se sinucid. Alarmantă e şi statistica ce vizează cazurile de suicid în rândul minorilor: în 2008, au fost înregistrate 22 de tentative soldate cu 15 dece­se, patru ani mai târziu, adică în 2012, au existat 108 tentative de suicid din partea minorilor, sol­date cu 24 de decese.

Dacă analizăm lucrările psi­hologilor şi ale altor specialişti în această materie complicată, vedem că se despică firul în pa­tru pentru a descoperi cauzele şi a găsi soluţiile pentru a diminua acest fenomen tragic. Întrebarea este cât de eficiente sunt aceste lucrări într-o ţară cuprinsă de să­răcie, cu bătrâni şi copii lăsaţi în voia sorţii.

 

Copii cu viitor – un viitor pentru copii

 

Recent, la Chișinău, în cadrul proiectului „Copii cu viitor – un viitor pentru copii”, a fost orga­nizat primul curs de formare cu genericul „Concepte–cheie în domeniul prevenirii suicidului la copii şi tineri”.

Potrivit Otiliei Sârbu, direc­torul Caritas Moldova, proiectul „Copii cu viitor – un viitor pen­tru copii”, este destinat formării şi promovării unui comporta­ment în spiritul dragostei de via­ţă în rândul copiilor şi tinerilor şi este finanțat din fonduri oferite de Cooperarea Austriacă pentru Dezvoltare în parteneriat cu Cari­tas Austria. Acţiunile proiectului vizează 14 localităţi rurale din ra­ioanele Cahul, Cantemir, Floreşti şi Orhei și sunt implementate de patru organizații din Republica Moldova: MRC Caritas Moldova, Fundaţia „Regina Pacis”, Misiu­nea Socială „Diaconia”, Asociația „Altruism“.

Cursul a fost susţinut de dr. Claudius Stein, expert din Aus­tria. Luând cuvântul în faţa par­ticipanţilor la seminar, dr. Stein

a menţionat că, „de cele mai multe ori, persoanele care comit o tentativă de suicid nu pot cere ajutor, dar asta nu înseamnă că el nu este dorit. Suicidul nu re­prezintă dorinţa oamenilor de a muri, ci încercarea disperată de a scăpa de suferinţa care a devenit insuportabilă. Preveni­rea suicidului începe prin recu­noaşterea semnelor de alarmă specifice tinerilor şi prin luarea în serios a mesajelor, anunţuri­lor suicidale”. De asemenea, dr. Stein a subliniat că „tentativa de suicid este strâns legată de o si­tuaţie dificilă şi de incapacitatea oamenilor de a o rezolva, chiar dacă cunosc metode de depăşire a crizei. Dacă se vorbeşte deschis despre gândurile suicidale, acest fapt poate salva o viață, întrucât prin comunicare persoanele se eliberează emoţional”.

În acest context, Sergiu Butuc, şeful Direcţiei asistență sociala din raionul Cantemir, a vorbit despre un caz zguduitor care s-a întâmplat cu un copil de doar 14 ani dintr-un sat din acest raion.

Ionel locuia cu mama şi con­cubinul acesteia, care trăgeau la pahar de dimineaţă până seară, în condiţii de promiscuitate. Fi­ind obligat să facă tot lucrul de pe lângă casă şi de la deal, era hrănit cu pâine și apă, iar seara, pentru că nu avea patul său, era nevoit să doarmă la podea. Într-o zi, el s-a alipit de o bătrânică din mahala care, pentru faptul că o ajuta la lucru, îl hrănea omeneşte cu un borş, o bucăţică de carne. Faptul acesta a ajuns şi la ure­chea mamei sale, care s-a înfuri­at şi l-a alungat de acasă. Rămas pe drumuri, Ionel a hotărât să-şi pună capăt zilelor într-o păduri­ce din apropierea satului. În ulti­mul moment l-a salvat un tânăr care trecea prin preajmă. Astăzi, soarta lui Ionică se află în mâini de nădejde, studiază la o şcoală-internat, unde are mulţi prieteni şi, bineînţeles, nu mai doreşte să se întoarcă în iadul care i-a lăsat o rană adâncă în suflet. Tragedia prin care a trecut acest băiat tre­zeşte multiple întrebări. Bunăoa­ră, oare nimeni dintre consăteni nu a ştiut despre maltratările pe care le suporta el în familie? Cine trebuie să observe situaţiile criti­ce din familiile vulnerabile, unde îşi duc zilele de azi pe mâine co­pii şi tineri.

 

La 16 ani, „viața nu are sens”

 

Printr-o depresie profundă și obsedată de gândul să își ia viața a trecut şi Alina, studentă la o instituţie de învăţământ din Chișinău. Totul a început când părinții au plecat peste hotare. Mai întâi mama, apoi și tata. Era deprimată. A rămas în grija bunicii pe care o adora, dar, din nefericire, a decedat când avea 16 ani. Astfel, la un moment dat, toate problemele, grijile și emoțiile negative s-au adunat și au răbufnit. Permanent îşi punea una şi aceeaşi întrebare: pentru ce să mai trăiesc?

 

Cine trebuie să observe situaţiile critice din familiile vulnerabile, în care îşi duc zilele de azi pe mâine copii şi tineri

 

Ajutorul a venit la timp. Alina s-a întâlnit întâmplător cu un tânăr cu sufletul mare, care nu a rămas indiferent faţă de soarta ei. Astăzi, Alina le spune tuturor: „Prețuiți viața, pentru că ea este frumoasă și merită trăită”.

 

Îi mulţumeşte lui taică-său pentru că i-a dăruit a doua viaţă

 

De Paştele Blajinilor, mă aflam la cimitirul din satul natal, alături de rudele apropiate. Când veni vorba despre mormintele de la marginea cimitirului, un nepot mă îndemnă să mă uit spre un tâ­năr înalt şi simpatic care ţinea un prunc în braţe.

“Îl vezi? Acum doi ani, și el a vrut să-şi pună capăt zilelor. Din cauza dragostei. L-a scos din laţla timp taică-său. Astăzi îi este foarte recunoscător, îi mulţu­meşte pentru că i-a dăruit a doua viaţă. Îl vezi cât de fericit este?”.

Tânărul tată era într-o joacă veselă cu feciorul său, iar alături îi privea şi se bucura o tânără mamă fericită şi plină de viaţă.

Când am ieşit din cimitir, am zărit sub gard un rând de mor­minte, unele îngrijite, altele pă­răsite, care cu cruce, care fără. Aici putrezesc tineri şi mai pu­ţini tineri care n-au avut noroc să aibă alături un sprijin care să le lumineze viaţa. Ei s-au încur­cat în hăţişurile vieţii, uitând că Viaţa are sens unic. Indife­rent de problemele cu care te confrunţi, pur şi simplu, trebuie să Mergi înainte!

Max Frisch, romancier, dra­maturg, este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori de limbă germană. Dezvăluind în ope­ra sa, îndeosebi, criza spiritu­ală a societății contemporane, nesiguranța omului postmodern, conflictul cu sine însuși, des­coperirea și apărarea propriei identități, a ajuns să spună la maturitate două fraze celebre pe care le citează în prezent psiho­logii: Criza este o stare pro-ductivă. Trebuie doar să-i ştergi gustul neplăcut al dez­astrului.