Stau la colț de stradă, dosiți de ochii polițiștilor, cu crizanteme în mâini sau cu o găleată de mere, gutui, cu fețe triste și dezamăgite. Astfel îi putem întâlni, tot mai des, pe oamenii în vârstă care încearcă să-și câștige existența vânzând în stradă florile sau fructele pe care le cultivă în grădină. Pensia este prea mică, spun ei, și nu le ajunge nici pentru medicamente. Așa că muncesc de zor, pentru a avea ce comercializa.
Pe mătușa Eudochia am întâlnit-o, dimineață, pe strada Alecu Russo din capitală. S-a trezit la ora 5, pentru ca să vină la Chișinău din Strășeni, să-și vândă florile culese din grădină. Cere doar 15 lei pentru un buchețel de crizanteme, sperând că astfel va reuși să adune bani ca să-și trateze piciorul bolnav.
„Primesc o pensie care abia de trece de 1300 de lei. Ce faci cu acești bani? Abia de îmi ajunge să cumpăr medicamentele necesare, să plătesc serviciile comunale și să cumpăr câte ceva de mâncare. Am uitat când mi-am procurat ultima dată o haină”, ne spune femeia.
În fiecare dimineață, și mătușa Iulia vine de la Ghidighici cu buchete de crizanteme sau flori în ghivece, pe care le vinde în stradă. Are 65 de ani, dar asta nu o împiedică să muncească. Împreună cu soțul, cresc și legume în sere, pentru ca să aibă ce comercializa pe parcursul întregului an.
„Avem o pensie mizeră, de 700 de lei. E cheltuială mare, florile sunt puse din aprilie și abia acum au înflorit, toată vara nu au fost ploi, am cumpărat apă, le-am udat, cumpăr peliculă, totul este scump, chimicalele sunt scumpe. Dar ce să facem? Credeți că avem de ales ori că nu ne-ar plăcea să ne odihnim și noi? Anii de pensie nu sunt pentru odihnă în Moldova, sunt numai un chin”, oftează femeia.
La un alt colț de stradă, o altă poveste a unui pensionar. De mai bine de 15 ani, toamna este sezonul cel mai productiv pentru nea Ion. Acesta și-a plantat în grădină mai multe crizanteme pe care le vinde, iar cu banii câștigați își procură de ce are nevoie. „În primul rând, îmi cumpăr lemne pentru iarnă, să știu că am cu ce mă încălzi. Dacă mai rămâne ceva, împart să am în fiecare lună pentru medicamente, mâncare, să plătesc lumina”, ne mărturiseste bărbatul.
De fiecare dată, se confruntă cu aceeași problemă, nu are unde vinde florile. De aceea, este nevoit să iasă în stradă, cu riscul de a fi alungat sau amendat de către polițiști.
„În piață nu sunt locuri, acolo, care plătește, acela are loc, dar care nu plătește – nu are loc. În fiecare an ne chinuim, din partea ceea ne alungă, de acolo ne fugărește, de peste tot ne alungă, nu avem unde să vindem florile noastre, munca noastră”, ni se plânge nea Ion.
În aceeași situație se pomenesc mulți oameni în etate, care, din cauza pensiilor mici, sunt nevoiți să vândă în stradă tot ce au prin gospodării. Zi de zi, până își vinde marfa, mătușa Valentina iese la colț de stradă cu două găleți de mere și gutui. Ajunge aici de la Sângera.
„Am mai mulți copaci cu mere, gutui, care, iată, mă hrănesc. An de an așa fac, cât mă vor ține picioarele. La copii nu mă pot duce să cer, pentru că au și ei familiile și nevoile lor. Dacă se întâmplă să nu pot vinde merele, le pun la murat. Anul trecut s-a întâmplat ca să cumpere cineva din stradă, i-a plăcut atât de mult, că a doua zi a venit la colțul străzii și mă căuta. Mi-a cumpărat atunci toate merele murate.
Asta e soarta de pensionar în Moldova, dragă. Dacă nu lucrezi, nu ai ce mânca. Poate că cei care au lucrat la oraș au pensie mai mare, dar noi, cei de la țară, care am lucrat în colhoz toată viața, cu ce pensie ne-am ales? O mie de lei? Bătaie de joc față de oamenii în vârstă. Nimeni nu se gândește la noi”, oftează mătușa Valentina.
