Un sindicat trebuie să fie bun pentru membrii săi, dar să fie solidar și cu celelalte federații

 

Continuăm „Clubul de dialog” al publicației noastre. De această dată, îi avem în calitate de invitați pe Ion Pîrgaru, președintele Federației Sindicatelor Lucrătorilor din Comunicații din Republica Moldova, Petru Bulgaru, președintele comitetului sindical de la IT Registru, Jana Șveț, președinta comitetului sindical de la întreprinderea de stat Combinatul Poligrafic, și Artut Hasnaș, vicepreședinte al comitetu­lui sindical SA Moldtelecom. Domeniul în care activează liderii respectivi ține de realitățile economice și sociale de astăzi, de tehnologii avansate, care țintesc și viitorul nostru comun, al societății.

 

„Vocea poporului”: Care e ponderea, reprezentativitatea și rolul FSCM în cadrul Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova?

 

Ion Pîrgaru: Fiecare sindicat trebuie să tindă să fie cel mai bun nu atât în cadrul Confederației, cât pentru membrii de sin­dicat. Avem 14.500 de membri de sindi­cat. După numărul de membri și valoarea cotizațiilor, suntem al patrulea sindicat din țară. Aprecierea nu se face însă după nu­mărul de membri și valoarea cotizațiilor, ci potrivit strategiei pe care o are sindicatul, în baza activității nucleului sindical. Noi, ca sindicat ne-am unit pentru a fi solidari în cadrul Confederației, pentru a promova interesele la nivel național. Importante sunt rezultatele pe care le obținem, încrederea pe care o avem în colectivele de muncă. Iar munca noastră este apreciată de membrii de sindicat, de societate, în ultimă instanță.

Federația noastră merge acum pe ideea de a lucra prin intermediul proiectelor cu colec­tivele de muncă, cu comitetele sindicale. Am propus tuturor comitetelor sindicale ca 50% din valoarea proiectului să îl finanțăm noi. Veniți cu o propunere, cu o activitate și noi o finanțăm. Ar putea fi o idee de activitate de instruire, de cultivare a simțului patriotic, de cunoaștere a locurilor din țară care meri­tă a fi văzute, adică de o excursie, de un con­curs pentru elevi, de susținere a familiilor vulnerabile, a copiilor cu dizabilități. Viața este frumoasă, dar este foarte complexă, nu este doar din alb și negru, există multe pro­bleme, dar și multe oportunități. Important e să vrem și să putem să facem viața oame­nilor mai ușoară, mai frumoasă. În asta văd eu rolul, menirea sindicatelor.

 

Un lider sindical trebuie să aibă autoritate în fața colectivului

 

VP: Ar trebui să fie schimbată imagi­nea veche, când menirea sindicate­lor era de a organiza competiții și de a da cadouri…

 

Ion Pîrgaru: În Europa nu se obișnuiește ca sindicatele să ofere aceste lucruri. La noi, salariații nu sunt pregătiți de o viață mai independentă, ca să zic așa, mai per­sistă mentalitatea sovietică. De exemplu, în cadrul „Moldtelecom”-ului dăm bilete de odihnă pentru toți copiii, grație contractului colectiv de muncă. Avem o analiză, cu trei ani în urmă, și am constatat că s-a mărit cu 30% numărul bieletelor când le oferim di­rect. Omul se gândește la copil, dar îi este mai greu să achite pentru un bilet de odih­nă din salariu. Dar când îi dai biletul gratis e altceva. Drept urmare (dar nu vreau să spun că numai datorită acestui fapt), s-a dublat numărul de membri de sindicat. Ideea sindicalismului clasic la noi a apărut la două întreprinderi cu caracter privat. Nu aveau sindicat. Când a apărut problema de a transfera o parte din colectiv la outsourcing, de a face reduceri de personal, unii dintre angajați

lucrând cândva la întreprinderi de stat, știind de contract colectiv de muncă, de organizație sindicală, s-au mișcat repede. Fiindcă știau că este nevoie de acordul co­mitetului sindical pentru orice decizie care viza colectivul și pe fiecare angajat în par­te, au creat organizație sindicală. În aceste două cazuri, membrii de sindicat nu sunt interesați de susținerea materială, ci de a fi protejați față de patroni în anumite situații. Problema e că mulți membri de sindicat sunt inactivi. Orice om care e implicat în ori­ce fel de activitate,  simte și o responsabili­tate pentru îndeplinirea clauzelor care sunt prevăzute în contractul colectiv. Să fie ceva de felul spiritului de echipă, ca în activitățile sportive. Sper că nu e departe timpul când fiecare sindicalist va avea emoții și va con­tribui personal pentru obținerea rezultatu­lui final. O premisă importantă în acest sens este că liderul sindical trebuie să aibă auto­ritate în fața colectivului.

 

VP: Dle Petru Bulgaru, cum îi motivați pe salariați să devină membri de sindicat?

 

Petru Bulgaru: Noi suntem o orga-nizație mare. La întreprindere lucrează 2000 de salariați, dintre care 1900 sunt membri de sindicat. În fiecare subdiviziune avem organizatori sindicali. A venit persoana la serviciu, organizatorul sindical se apropie de ea, îi explică ce priorități are sindicatul, cu ce se ocupă, cum lucrează. Majoritatea depun cerere de aderare la sindicat imediat după angajare. Contractul colectiv expiră în 2017. Avem comisie de negocieri colective la întreprindere. Discutăm contractul colectiv, modificările la acesta. Iată un caz concret: la noi nu era prevăzut ajutorul material anual. Acum am negociat că acesta să fie echivalen­tul unui salariu mediu lunar. Am mai inclus ajutor material pentru nou-născuți. După cum cunoașteți, recent, a fost adoptată ho­tărârea de guvern privind majorarea sala­riului minim în sectorul real al economiei. Acum suntem în negocieri cu administrația referitor la o posibilă majorare a salariului. Trebuie să studiem și care sunt posibilitățile angajatorului, fiindcă, se știe, cheltuielile nu pot fi mai mari decât veniturile.

 

Ion Pîrgaru: La acest capitol, eu am altă părere. De ce avem administrație și di­rectori? Ei trebuie să se gândească la ges­tionarea eficientă. Trebuie de diversificat serviciile. De multe ori mă deplasez în co­lectivele de muncă din teritoriu. Acolo, toți directorii de filiale se plâng că li-i greu, dar până astăzi n-am întâlnit pe nimeni care să-și dea demisia. Atunci înseamnă că noi avem același scop. Noi vrem ca colectivul să aibă o stabilitate: financiară, psihologică. Con­form legii, strategia și metodele de activitate le stabilește administrația. Noi, ca sindicat, putem interveni numai în cazul în care se încalcă ceva.

 

VP: Jana Șveț, în calitate de pre-ședintă a comitetului sindical din cadrul întreprinderii de stat Combi­natul Poligrafic, i-a convins pe mulți foști sindicaliști să revină în sindi­cat. Cum ți-a reușit acest lucru?

 

Jana Șveț: Când ești președinte al comi­tetului sindical, îți dai seama că pe umerii tăi este o activitate responsabilă. Chiar dacă la început nu cunoșteam ce înseamnă un ade­vărat sindicat, mi-am dat seama că trebuie să-ți sufleci mânecile și să mergem înainte. Eram la un seminar și am aflat de școala sin­dicală. Am insistat până nu am fost admisă la studii. Cum am procedat la combinat? Am format un grup de activiști sindicali în cadrul întreprinderii și am început să lucrez cu el. Pe atunci la întreprindere se înregis­tra o ieșire în masă din sindicat. Oamenii nu aveau încredere în puterile mele, obser­vând că sunt mult mai tânără decât ei. M-am gândit de ce au nevoie ei: în primul rând, de atenție. La 1 martie, am dăruit fiecărui an­gajat câte un mărțișor, scriind și un mesaj de felicitare. A doua mișcare a fost peste o lună. În Republica Moldova nu există Ziua poligrafiei. Deoarece combinatul poligrafic a fost fondat în perioada sovietică, atunci era Ziua presei, pe 5 mai.

Am organizat Ziua poligrafiei. Am ticluit un program distractiv, inclusiv niște scenete, lumea s-a distrat. A urmat o informare des­pre toate activitățile noastre, le plasam pe un panou. În fiecare sector erau indicate zilele de naștere ale salariaților. Oamenii au înce­put atunci să vină singuri și să scrie cerere de aderare la sindicat. Am schimbat stere­otipul că sindicatul dă doar bilete de trata­ment în sanatorii, pentru tabere de odihnă. Am început să ne implicăm în soluționarea conflictelor la nivel de secții. În scurt timp, conducerea întreprinderii și-a dat seama că deja nu mai este acel sindicat care stătea în umbră și nu făcea nimic.

Petru Bulgaru: La noi, mai persistă mentalitatea că salariații plătesc cotizații și așteaptă beneficii salariale. Și eu discut cu colegii ca să schimbăm lucrurile în bine la acest capitol. Noi organizăm excursii, competiții etc., dar oamenii ar trebui să înțeleagă că banii pe care îi achită drept cotizații ar fi bine să-i utilizăm pentru in­struire și pentru crearea fondului de solida­ritate.

 

Motivul principal pentru care angajații aderă la sindicat este contractul colectiv de muncă

 

VP: La „Moldtelecom” este un nu­măr mare de sindicaliști. Cum îi motivați?

 

Artur Hasnaș: Avem mai mult de 3000 de membri de sindicat. Motivul principal pentru care aderă la sindicat angajații este contractul colectiv de muncă. Când îi explic care este diferența dintre a fi și a nu fi mem­bru de sindicat, de obicei, nu am avut cazuri ca să nu-l pot convinge pe om. Contractul colectiv se răsfrânge doar asupra membri­lor de sindicat. Există mai multe înlesniri: sunt recuperate o parte din cheltuielile la sălile de sport, la odihna de vară a copiilor și pentru tratament. Dacă salariatul a fost la mare, aduce dovada și lui i se restituie cheltuielile. Nimeni nu a fost refuzat dacă a prezentat documente confirmative. Se mai oferă ajutoare pentru copii la 1 iunie și 1 septembrie, sunt compensate cheltuielile pentru funeralii în cazul în care decedează un angajat care a lucrat la întreprindere cel puțin 20 de ani. Mai avem titlul onori­fic de Maestru în comunicații, pentru care angajații primesc 20% adaos la salariu lu­nar. Contractul colectiv e baza motivării, iată de ce angajații noștri nu au dubii atunci când devin membri de sindicat.

Ion Pîrgaru: Motivarea nu e impor­tantă doar pentru sindicat, ci și pentru administrație, pentru că pe piață exis­tă o mare concurență între operatorii de telecomunicații, se dă o mare luptă pentru a obține specialiști de calificare înaltă. În con­tractul colectiv era stabilit că administrația poate să stabilească în mod unilateral sala­riul pentru intensitatea muncii sau pentru competență. O problemă mare e recruta­rea, dar o provocare și mai mare este de a-i menține pe cei deja existenți în sindicat.

 

VP: Spuneți-ne, cât de necesare sunt instruirile în sindicat?

 

Jana Șveț: În cadrul Şcolii sindicale din Moldova, am câștigat două proiecte. Am organizat două seminare de instruire pen­tru activul sindical, fiind vorba de 12 per­soane. Am desfășurat o instruire în ceea ce ține cum se negociază contractul colectiv de muncă. Luând în considerație faptul că la finele lunii mai la noi expiră acest docu­ment, trebuie să formăm o comisie pentru negocieri, de aceea am hotărât că este o posibilitate și o tematică foarte importan­tă pentru noi. După care m-am încadrat și în școala proiectelor. Aici am luat o altă tematică importantă pentru noi. Fiind o întreprindere cu risc sporit de accidente de muncă, securitatea și sănătatea în mun­că constituie o premisă importantă pentru salariați. Dacă, la început, mi-am propus niște activități mai mult de informare, de conștientizare a salariaților, chiar am vorbit și cu administrația să se implice și aceas­ta în proiectul dat și anume să instalăm și panouri de informare în ceea ce ține de se­curitate. Vara trecută, a fost la noi un ex­pert din confederație. Ni s-au făcut și niște atenționări la unele neconformități, am ne­gociat cu administrația să le înlăturăm. În prezent, acest proiect este în derulare.

Petru Bulgaru: Instruirea într-ade­văr e foarte bună, necesară. Aș propune ca atunci când sunt aleși noi lideri sindicali, să se facă ABC–ul sindical. Am mai avut pro­iecte cu managementul sindical, de aseme­nea, o chestiune foarte bună. Este benefic să se implice mai mult liderii sindicali în instruire.

Ion Pîrgaru: Revin la subiect: devi­za noastră nu e că suntem cei mai buni în cadrul confederației, ci să fim cei mai buni pentru membrii de sindicat și să fim la ni­velul cuvenit în cadrul confederației.

 

VP: Ați făcut lucruri bune, dar exis­tă vreo problemă care nu poate fi rezolvată?

 

Ion Pîrgaru: Sunt probleme de infor­mare. Iată, de exemplu, s-a adoptat decizia de a se majora salariul minim pentru prima categorie. Dacă noi mergem în organizații, sunt convins că 80% nu cunosc acest lucru, că s-a negociat la nivel de guvern. Sau când sindicatele au obținut ca o zi din concediul medical să nu fie din contul salariatului. Dar câtă lume cunoaște acest lucru? Pro­blema e ca și angajatul, sindicalistul de rând să dorească să fie informat.

 

Instruirea doar numai pentru lideri nu este eficientă

 

VP: Lucrați acum la un proiect pen­tru a comunica în timp real cu ac­tivul sindical. Puteți să ne spuneți despre ce este vorba?

 

Ion PÎrgaru: Noi, cei din comunicații, avem un privilegiu față de celelalte ra­muri. Și prin poștă suntem mai accesibili. Am văzut că informația ajunge la liderul sindical, dar de multe ori acesta lucrează în schimburi și poate uita să o transmită membrilor de sindicat. Am observat încă un lucru. Când organizam instruirea nu­mai pentru lideri, aceasta nu era eficientă. Noi vorbim că este comitetul sindical. De fapt, colegii mei pot să-mi confirme că în comitetul sindical doar una sau două per­soane sunt active. Noi vrem să le acordăm ajutor acestora. Am elaborat un program prin care vom transmite un mesaj, un SMS și acesta va ajunge în mod automat la toți. Pentru aceasta am creat, în primul rând, o bază de date a numerelor de telefon ale tu­turor membrilor din comitetele sindicale. Astfel, informația va ajunge foarte rapid la surse. Prin aceste SMS-uri scurte, vrem să-i informăm despre activitățile noastre, dar și să atragem atenția la modificările le­gislative. De exemplu, a fost modificat Co­dul muncii: noi le scriem unde să găsească informația. Când va face o pauză, omul va dori să afle mai multe. În etapa a doua, vom include în baza de date toți membrii. Vrem să-i mobilizăm pe oameni în activi­tate. Astfel, sperăm să identificăm și liderii neformali.

 

VP: Sunteți un sindicat vizibil în pri­mul rând prin întreprinderile pu­ternice. Ați vorbit despre fondul de solidaritate, dar ne interesează un alt aspect. Să zicem că un sindicat organizează proteste. Există solida­ritate între sindicatele de ramură?

 

Ion Pîrgaru: Situația reală. Eu vorbesc despre ramura mea. Dacă nu o să-i pregă­tesc pe lideri să fie solidari, ei nu vor fi. La noi în confederație nu există întotdeauna conlucrare. Sunt lucruri la care am putea să colaborăm, nu numai în ieșirea la greve, dar și în alte activități. De exemplu, un sindicat are jurist, dar altul nu are. Problema constă în faptul că fiecare e pentru dânsul. Poate nu am dreptate. Noi nu suntem pregătiți pentru astfel de activități. Dacă un anumit sindicat ar fi pregătit materiale și ar fi ex­pediat un apel colegilor din alte sindicate, ar fi altceva. Să informeze despre cerințele înaintate și să solicite la solidarizare. Eu, când am o adresare, știu ce să susțin, tre­buie să cunoaștem revendicările. Problema trebuie discutată. Până în prezent, nu am avut nici o chemare de la vreun sindicat de ramură care intenționa să organizeze vreo acțiune de protest. Eu, la rândul meu, nu am chemat pe nimeni să fie solidari cu noi, fiindcă nu am avut necesitate, dar în Ro­mânia, sindicatele pregătesc acțiunile de protest prin informarea populației. Este importantă pregătirea acțiunii, informarea, conștientizarea de către populație și copar­ticiparea.