Agenţiile private de ocupare a forței de muncă (APOFM) nu au nevoie să convingă patronii că externalizarea este o chestie extrem de avantajoasă. Piedicile din calea expansiunii acesteia au un caracter politic: guvernele limitează expansiunea ocupării instabile prin legi şi diverse norme, menite să apere bunul public şi drepturile lucrătorilor.
Structura care exprimă şi realizează valorile unei ocupări demne rămâne a fi Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM). Ea serveşte drept reper pentru guverne în procesul de elaborare a legilor din domeniul relaţiilor de muncă. Iată de ce CIETT – structura lobbistă globală a APOFM depune eforturi pentru a-şi pune OIM în propriul serviciu. Ea încearcă să convingă toată lumea că, cu cât mai răspândite sunt afacerile „Manpower”, „Adecco” şi „Kelly”, cu cât mai multe locuri de muncă permanente sunt lichidate, cu cât mai puţin sunt protejaţi angajaţii, cu atât mai multă muncă demnă există în lume!
Paradox? Minciună? – lobbiştilor de la CIETT le este totuna cum anume veţi cataloga acest lucru. Produsul lor este un model clasic de publicitate neloială. Auditoriul lor ţintă, cumpărătorul potenţial al mărfii lor cu iz sunt guvernele ţărilor, unde externalizarea este limitată într-un fel sau altul.
Ei bine, strategia lor este inteligentă. Bineînţeles că ea va avea efect numai dacă cumpărătorul nu ştie ce anume spune despre externalizare OIM.
Investițiile generează locuri de muncă, nu agențiile de ocupare |
Dar cum anume fac ei acest lucru? Să luăm un exemplu recent. Pe data de 27-29 mai 2015, la Roma, CIETT desfăşoară o conferinţa internaţională privind ocuparea forţei de muncă. „Experţii în piaţa muncii din toată lumea cheamă guvernele la reformarea neîntârziată a pieţei muncii în scopul relansării economiei”, se spune în comunicatul de presă al conferinţei intitulată „OIM, OECD şi industria ocupării şi recrutării subliniază rolul de adaptabilitate a pieţei muncii la creşterea economică”. În continuare acest document explică: „Experţii insistă asupra importanţei unei pieţe a muncii mobile şi adaptabile pentru creşterea economică şi apariţia noilor locuri de muncă. „În practică, acest lucru înseamnă renunţarea la abordările rigide şi la limitările nejustificate a formelor de ocupare vital necesare”. Preşedintele CIETT, Annemarie Muntz, declară: „Trebuie să renunţăm la ataşamentul faţă de anumite forme de acorduri de muncă şi să ne concentrăm asupra faptului cum să consolidăm poziţia angajaţilor la locul de muncă, totodată susţinând şi patronii în necesităţile lor”. Vicepreşedintele Hans Leentjes adaugă: „Suntem aici ca să demonstrăm priorităţile relaţiilor tripartite dintre angajat, compania–client şi agenţie”.
„Natura neschimbătoare” a patronilor
În cadrul pregătirii pentru conferinţa de la Roma, CIETT „a salutat” publicarea de către OIM a unei analize globale „Ocuparea forţei de muncă şi dinamica socială în lume” (World Employment and Social Outlook), în calitate de „dovadă documentară a naturii schimbătoare a muncii”, astfel, chipurile, susţinând activitatea CIETT.
„Natura schimbătoare a muncii” este un eufemism minunat al patronilor care în ultimii 30 de ani nu au făcut decât să nimicească sindicatele, angajarea permanentă şi reglementarea relaţiilor de muncă. Rezultatele acestei activităţi conştiente şi bine orientate acum sunt prezentate ca fiind acţiunea unor forţe naturale, invizibile şi invincibile: globalizarea, dezvoltarea tehnologiilor, schimbarea modului de viaţă, orice, numai nu a patronilor şi agenţiilor de arendare a unităţilor umane. Lucrătorilor li se cere să se supună şi să se „adapteze”.
Analiza globală a OIM într-adevăr documentează distrugerea ocupării permanente în acele regiuni ale lumii unde ea devenise standard timp de treizeci de ani postbelici. Bineînţeles, acest standard a existat pe parcursul unei perioade limitate de timp şi nu a vizat toţi angajaţii, însă el prezenta un etalon. În prezent, însă, luând în considerare prevalarea ocupării informale, contractele pe o perioadă limitată de timp, leasingul de personal şi autoangajarea în multe regiuni ale lumii, „precarizarea” totală a muncii în ţările dezvoltate, munca neregulată, informală, neprotejată devine „normă” chiar sub privirile noastre.
OIM pune toate aceste schimbări la capitolul ocupare pe seama faptului că iau amploare astfel de fenomene precum sărăcia, lipsa de protecție, inechitatea și accesul redus la serviciile și resursele publice. Anume din acest motiv, nicăieri în actele OIM nu vom găsi niște aprecieri pozitive privind răspândirea externalizării sau leasingului de personal.
Un alt truc aplicat de promotorii rău intenționați din cadrul CIETT constă în faptul că externalizarea sau leasing-ul de personal este prezentat în calitate de „treaptă” spre un loc de muncă permanent la angajatorul final. Chipurile, APOFM le ajută salariaților să-și demonstreze capacitățile angajatorului și „să prindă rădăcini” în cadrul companiei.
În februarie 2015, OIM a des-fășurat o întrevedere tripartită a experților în domeniul formelor nestandard de ocupare. În raportul–directivă elaborat de organizație în baza unor date independente, nu în baza celor prezentate de CIETT, se menționează că „ipoteza privind munca prin externalizare sau prin leasing ocupațional în calitate de treaptă spre angajarea permanentă își găsește confirmare în mai multe țări (Danemarca, Italia, Olanda, SUA). Însă dacă continua dereglementarea angajărilor dezagregate și sporește „pool-ul” salariaților angajați prin externalizare sau prin leasing ocupațional, atunci în perspectivă (vorbim în baza exemplelor Japoniei și Spaniei) salariatul care și-a început cariera prin relații dezagregate de muncă are mai multe șanse să treacă în perioada biografiei sale de muncă prin ciclul „șomaj – angajare prin externalizare” decât salariatul care și-a început cariera prin angajare directă. În acest caz, nu apare nici o treaptă spre angajarea directă.
Ipoteza respectivă nu este sus-ținută nici de datele din Germania, Suedia, unele state din SUA, unde salariații rămân legați de acest gen de relații de muncă și se confruntă cu fenomenul tot mai amplu de rotație a locurilor de muncă…
În toate țările incluse în studii, chiar acolo unde angajarea prin externalizare funcționează în calitate de treaptă spre angajarea directă, salariații încadrați în acest format de angajare, de cele mai dese ori, ajung să fie șomeri sau inactivi. Uneori acest lucru li se întâmplă chiar de 10 ori mai des decât cu colegii lor care au încheiat contracte direct. Deci, nu este deloc surprinzător că CIETT propune „renunțarea la atașamentul față de anumite forme de relații de muncă”!
Liberalizarea continuă a domeniul relațiilor de muncă dezintegrate, anume acest lucru țin să-l obțină APOFM. Însă aceste entități nu vor reuși să găsească argumentări sau suport pentru poziția lor în acte ale OIM, or OIM face apel spre protecția eficientă a salariaților, indiferent de statutul lor ocupațional. Orice ar încerca să afirme cei care fac lobby pentru CIETT, OIM nu consideră acceptabilă situația curentă în domeniul ocupărilor, nu susține deloc menținerea și aprofundarea tendințelor actuale .
În realitate, în opinia OIM, economia se relansează lent din cauza insuficienței de investiții corporative, din cauza stagnării (sau chiar reducerii) cotei salariilor în produsul global brut, provocată de respectiva insuficiență, or ele împreună formează un cerc vicios. Investițiile generează locuri de muncă, nu agențiile de ocupare a forței de muncă!
De aici ar trebui să conchidem (concluzia respectivă, din păcate, lipsește în raportul OIM) că investițiile publice ar putea suplini insuficiența celor private. Acest lucru ar trebui să reprezinte poziția și revendicarea sindicatelor, evident, în cadrul unei agende mai ample de demersuri pentru angajarea decentă și echitatea socială.
Însă în raportul OIM găsim în schimb un alt lucru, anume dovezile care susțin ideea că relațiile de muncă dezintegrate reprezintă un pericol social. La fel ca orice alt pericol, și acesta urmează a fi identificat, eliminat, înlocuit printr-o alternativă sigură, lucru care trebuie să se producă în cadrul unei monitorizări vigilente menite să nu admită manifestarea repetată a respectivului pericol. Or, noi procedăm anume așa cu un orice alt pericol la locul de muncă, nu e așa?
www.iuf.ru