Ce presupune timpul de odihnă în procesul muncii și care sunt formele principale ale timpului de odihnă în acest proces al muncii? În ce cazuri pauza de masă se include în timpul de muncă?
Claudia Țugui, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Prin timp de odihnă se înțelege durata de timp consacrată legal, necesară pentru recuperarea energiei fizice și intelectuale consumate în procesul muncii și pentru satisfacerea nevoilor sociale și cultural-educative, durată în care salariatul nu prestează activitatea pe care trebuie să o efectueze în temeiul contractului individual de muncă. Cu alte cuvinte, timpul de odihnă în procesul muncii reprezintă perioada în care salariatul este scutit de obligația de a munci, pentru a-și reface capacitatea de muncă și a-și asigura echilibrul fizic și psihic.
Timpul de odihnă se prezintă în următoarele forme principale: pauza pentru masă și repausul zilnic; pauzele pentru alimentarea copilului; repausul săptămânal; zilele de sărbătoare nelucrătoare și altele.
În conformitate cu prevederile art. 107 din Codul nuncii, în cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se acorde o pauză de masă de cel puțin 30 de minute. În acest sens, reglementările legale nu limitează durata maximă a pauzei de masă.
Durata concretă a pauzei de masă și momentul acordării acesteia, potrivit normei prenotate, se stabilesc în regulamentul intern al unității, în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă. Pauzele de masă, cu excepțiile prevăzute în regulamentul intern al unității, dacă este elaborat și aprobat de angajator, în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, nu se includ în timpul de muncă.
În scopul stabilirii unei reglementări optime a folosirii eficiente a timpului de masă, art. 12 din Convenția colectivă (nivel național) nr. 2 din 9 iulie 2004 prevede că durata pauzei pentru masă se stabilește cu respectarea anumitor condiții, de exemplu: în cazul duratei zilnice a timpului de muncă de 6-10 ore – la mijlocul programului; în cazul duratei zilnice a timpului de muncă de 12 ore – după fiecare 4 ore de muncă etc.
La unitățile cu flux continuu, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiții pentru luarea mesei în timpul serviciului la locul de muncă
Pornind de la prevederile Codului muncii, la unitățile cu flux continuu, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiții pentru luarea mesei în timpul serviciului la locul de muncă.
O garanție de muncă în materia timpului de odihnă o constituie dispoziția alin. (4) al art. 107, potrivit căreia durata repausului zilnic, cuprinsă între sfârșitul programului de muncă într-o zi și începutul programului de muncă în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică decât 11 ore consecutive.
Pauzele pentru alimentarea copilului constituie obiectul reglementării art. 108 din Codul muncii având menirea asigurării respectării pauzelor suplimentare pentru alimentarea copilului în vârstă de până la trei ani. Aceste pauze pentru alimentarea copilului se includ în timpul de muncă și se plătesc pornind de la salariul mediu.
Repausul săptămânal este o formă de timp de odihnă garantat salariaților, reglementată de prevederile art. 109 din Codul muncii și are drept scop refacerea capacității de muncă după o săptămână de activitate.
Zilele de sărbătoare nelucrătoare sunt zile oficiale, stabilite prin art. 111 din Codul muncii. În zilele de sărbătoare nelucrătoare se admit lucrările în unitățile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condițiile tehnice și de producție (unitățile cu flux continuu), lucrările determinate de necesitatea deservirii populației, precum și lucrările urgente de reparație și de încărcare-descărcare.
Prevederile articolului prenotat din Codul muncii stabilește anumite condiții cu privire la admiterea sau interzicerea atragerii salariaţilor la muncă în zilele de sărbătoare nelucrătoare.
