Sporul pentru cumulare. Procedura de conciliere în conflictele de muncă

Foto: sunny7.ua

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Sporul pentru cumulare, nu mai mic de 50 la sută

Potrivit art. 156 din Codul muncii, salariaţilor care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, în­deplinesc, la aceeaşi unitate, o muncă suplimentară într-o altă pro­fesie (funcţie) sau obligaţiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiţi de munca lor de bază (în limitele duratei nor­male a timpului de muncă), li se plăteşte un spor pentru cumularea de profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă ale salariatului temporar absent.

Cuantumul acestor sporuri, potrivit alin. (2) al aceluiași articol din Codul muncii, este stabilit de părţile contractului individual de muncă, dar nu poate fi mai mic de 50 la sută din salariul tarifar (sa­lariul funcţiei) al profesiei (funcţiei) cumulate.

Această dispoziție legală constituie o garanție juridică pentru sa­lariatul care îndeplinește obligațiile de muncă ale salariatului ab­sent și o obligație a angajatorului.

Or, angajatorul, la rândul său, nu este în drept să stabilească, pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent, cuantumul sporului mai mic de 50 la sută din salariul tarifar al profesiei (funcției) cumulate.

În cazul dumneavoastră, este necesar să se țină cont de faptul că îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent este posibilă doar prin acordul reciproc între salariat și angajator, pornind de la considerentul că o astfel de cumulare duce la schim­barea condițiilor de retribuire a muncii, fapt ce se admite prin sem­narea de către părți a unui acord suplimentar, anexat la contractul individual de muncă și care este parte integrantă a acestuia (art. 68 din Codul muncii). De aceea, îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent este imposibilă doar în baza deciziei angajatorului (așa după cum ați indicat în petiție – emiterea ordi­nului și transmiterea acestuia prin e-mail), luată în mod unilateral. Mai mult decât atât, art. 50 din Codul muncii interzice angajatoru­lui să ceară salariatului efectuarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de muncă.

În scopul apărării drepturilor de muncă ce vă aparțin, vă puteți adresa la Inspectoratul de Stat al Muncii sau, potrivit art. 355 din Codul muncii, să depuneți o cerere de chemare în judecată privind soluţionarea litigiului individual de muncă în termen de trei ani de la data apariţiei dreptului respectiv, adică la plata drepturilor sala­riale ce vi se cuvin.

Procedura de conciliere, etapă de soluționare a conflictelor de muncă

Procedura de conciliere constituie o etapă a soluționării conflic­tului colectiv de muncă. Ea apare după momentul declanșării con­flictului colectiv de muncă. Prin această procedură se înțelege exa­minarea conflictului colectiv de muncă, în scopul soluționării lui, în cadrul unei comisii de conciliere. Modul de desfășurare a procedurii de conciliere este determinat prin art. 359 din Codul muncii.