Sindicatele sunt dispuse să lupte neîncetat pentru respectarea drepturilor

„Vocea poporului” a publicat, în nr. 29 din 6 septembrie curent, un articol intitulat „CNSM ia ati­tudine față de ingerința unor structuri de stat în viața sindica­telor”, în care au fost dezvăluite unele acțiuni neloiale, ca să nu spunem ostile, din partea unei structuri din cadrul Ministerului Sănătății, prin care s-a încercat dezbinarea Federației Sindicale „Sănătatea”.

Revenim la temă. Recent, pe adresa lui Gilbert F. Houngbo, director general al Biroului Internaţional al Muncii, a fost expediată Reclamaţia CNSM împotriva Guvernului Republicii Moldova pentru ne­respectarea prevederilor art. 3 din Conven-ția nr. 87 privind libertatea asocierii și protecția dreptului la organizație, art. 1 și art. 2 din Convenția nr. 98 privind apli­carea principiilor dreptului la organizație și de purtare a negocierilor colective. Redăm mai jos o expunere laconică a Reclamației în cauză.

În document se reamintește că, prin Hotărârea Parlamentului nr. 593 din 26.09.1995, Republica Moldova a ratificat Convențiile OIM nr. 87 și nr. 98.

Astfel, prevederile respective din Legea sindicatelor şi Codul muncii constituie me­canisme principale de adaptare a legislației naţionale la normele dreptului internaţional în domeniu şi, în primul rând, la prevederi­le art. 3 din Convenția nr. 87 și ale art. 1 și art. 2 din Convenția nr. 98.

Potrivit normelor internaționale specifi­cate, „organizațiile de muncitori au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber repre­zentanţii lor, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune. Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de na­tură să limiteze acest drept sau să-i împiedi­ce exercitarea legală” (art. 3 din Convenția nr. 87).

Totodată, „muncitorii trebuie să bene­ficieze de o protecţie adecvată împotrivaoricăror acte de discriminare care tind să prejudicieze libertatea sindicală în materie de angajare. O asemenea protecţie trebuie să se aplice mai ales în ceea ce priveşte ac­tele care au drept scop: a) să subordoneze angajarea unui muncitor condiţiei de a nu se afilia la un sindicat sau de a înceta să facă parte dintr-un sindicat; b) să concedieze un muncitor sau să i se aducă prejudicii prin oricare alte mijloace din cauza afilierii sale sindicale sau participării sale la activităţi sindicale în afara orelor de muncă sau, cu consimţământul patronului, în timpul orelor de muncă” (art. 1 din Convenția nr. 98).

Mai mult, „organizaţiile de muncitori şi de patroni trebuie să beneficieze de o pro­tecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă ale unora faţă de celelalte, fie di­rect, fie prin agenţii sau membrii lor, în for­marea, funcţionarea şi administrarea lor. Sunt cu deosebire asimilate actele de inge­rinţă în sensul prezentului articol, măsurile tinzând să provoace crearea unor organi­zaţii de muncitori, dominate de un pa­tron sau o organizaţie de patroni sau să spri­jine organizaţii de muncitori prin mijloace financiare sau în alt mod, în scopul de a pune aceste organizaţii sub controlul unui patron sau al unei organizaţii de patroni” (art. 2 din Convenția nr. 98).

În context, Legea sindicatelor, prin art. 5, statuează că „Sindicatele, în activi­tatea lor, sunt independente faţă de auto­rităţile publice de toate nivelurile, faţă de partidele politice, de asociaţiile obşteşti, faţă de patroni şi asociaţiile acestora, nu sunt supuse controlului lor şi nu li se subordo-nează. Este interzis orice amestec de natu­ră să limiteze drepturile sindicatelor sau să împiedice realizarea acestora”.

Art. 37 din aceeași lege stipulează că, „pentru încălcarea prezentei Legi, a celorlal­te acte normative privind sindicatele, a sta­tutelor lor sau aplicarea legislației în măsură să împiedice realizarea garanțiilor stabili­te în activitatea sindicatelor, persoanele cu funcții de răspundere ale autorităților pu­blice, patronatului și sindicatelor răspund în conformitate cu legislația”. Totodată, potrivit aceluiași articol, persoanele cul­pabile de împiedicarea activității legale a sindicatelor poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă, penală, în con­formitate cu legislația.

De reținut faptul că, în cazul constrân­gerii (prin amenințare sau mituire, prin promisiuni de a îmbunătăți condiţiile de muncă etc.) sau imixtiunii din partea an­gajatorului sau a persoanei cu funcție de răspundere, având ca scop lichidarea/dis­trugerea sindicatului, legislația națională nu dispune de un mecanism eficient, inclusiv de sancțiuni, care ar asigura cu succes nu numai respectarea drepturilor în materie sindicală și descurajarea acțiunilor ilegale în acest sens, dar și onorarea angajamentelor asumate de Republica Moldova ca urmare a ratificării Convenției nr.87 și a Convenției nr. 98.

Propunerile CNSM (bazate pe cazuri de ingerință antisindicală) înaintate Gu­vernului și Parlamentului, sub forma unui proiect de Lege, pentru amendarea art. 61 din Codul contravențional în vederea sta­bilirii sancțiunilor pentru cazurile de discri­minare și ingerință antisindicală, nu s-au soldat cu succes sau, mai bine spus, exa­minarea lor a fost tergiversată și ignora­tă nefondat.

Cumulul de factori sus-menționați con­stituie o încurajare a neglijării respectării legislației în materia muncii și sindicală. Mai mult, acest fapt a facilitat și cazul de ingerință gravă în activitatea sindicală, co­misă de administrația Centrului Național de Asistență Medicală Urgentă Prespita­licească (CNAMUP), care a condus la dis­trugerea sindicatului existent și crearea unui nou sindicat sub controlul nemijlocit al administrației acestei instituții. Regreta­bil fapt, dar nici acest caz nu a determinat Guvernul să intervină, în toată puterea legii (deși CNSM a solicitat insistent acest fapt), în vederea sancționării și descurajării aces­tor încălcări de lege.

Despre ingerința antisindicală comisă de administrația CNAMUP, CNSM a relatat autorităților de resort, atât în cadrul Comi­siei naționale pentru consultări și negocieri colective, cât și prin demersurile oficiale înaintate acestora.

În demersurile respective, CNSM a relatat că acțiunile de ingerință ale administrației CNAMUP s-au manifestat prin diferite forme de intimidare față de absolut toți salariații instituției (membri de sindicat), că­rora li s-a impus semnarea cererilor (tipiza­te) de ieșire din sindicat. „Vocea poporului” a oglindit aceste fapte în nr. 29 din 6 sep­tembrie curent.

Un alt exemplu concret este și cazul salariatei-membru de sindicat Luminița Mațco, care a recunoscut în cadrul unei investigații jurnalistice că „a refuzat să trea­că la noul sindicat și, de atunci, este hărțuită de conducerea CNAMUP, zona NORD. Mai mult, potrivit ei, salariul pentru luna mai, pentru orele lucrate ca felcer, prin cumul, la AVIASAN, nu i-a fost plătit, ca pedeapsă pentru că „s-a opus sistemului”. Femeia a spus că directorul CNAMUP Nord, Liviu Mogîldan, a strigat la ea, sugerându-i că toate i se trag de la refuzul de a adera la „Ambulanța din Moldova”. După incident, angajatul medical susține că și-a dat demi­sia de la AVIASAN și s-a plâns la Inspecto­ratul de Stat al Muncii pentru a-și recupera banii”.

Iar un coleg al Luminiței Mațco, Serghei Oboroc, felcer, susține că a avut parte de un tratament similar din partea conduce­rii CNAMUP Nord. El a precizat că „direc­torul de aici a făcut presiuni pe angajați să treacă la noul sindicat, deoarece strică sta­tistica pe țară”. „Ne-au transmis prin alte persoane că o să ne dea afară, că nu ne vor plăti coeficientul, că nu ne vor da premii”.

Drept răspuns la demersul CNSM, adre­sat Guvernului, în scopul contracarării ingerinței antisindicale din cadrul CNAMUP, Ministerul Sănătății, prin scrisoarea nr. 08/ 3292 din 23.08.2024, a comunicat că acesta (ministerul) „nu deține informații detaliate despre procesul de creare a noii organizații sindicale „Ambulanța din Mol­dova”, iar în conformitate cu Legea sindica­telor, dreptul de a se asocia într-un sindicat este unul voluntar, la libera alegere a fiecărei persoane, la fel ca și instituirea noilor sindi­cate, și că nu intervine în activitatea sindi­cală a instituțiilor subordonate și, prin ur­mare, nu cunoaște structura noului sindicat înființat”.

CNSM înțelege că asemenea atitudine din partea Guvernului față de sesizarea în­aintată de sindicate constituie o exprimare a lipsei totale de voință a acestuia de a se implica în vederea neadmiterii actelor de ingerință antisindicală și, mai ales, de a asi­gura respectarea normelor internaționale cu privire la libertatea de asociere.

În acest context, CNSM semnalează ati­tudinea Guvernului față de cazul demon­strativ de încălcare evidentă a prevederilor art. 3 din Convenția nr. 87 și ale art. 1 și art. 2 din Convenția nr. 98, potrivit cărora organizațiile sindicale „trebuie să bene­ficieze de o protecție adecvată împotriva oricăror acte de ingerință, îndeosebi împo­triva celor care tind să  provoace crearea unor sindicate noi, dominate de patron sau să sprijine sindicatul prin mijloace financiare sau prin alt mod, în scopul de a-l pune sub controlul său”.

CNSM consideră imperios necesar ca Guvernul Republicii Moldova să întreprindă măsuri concrete în scopul stabilirii proce­durilor prompte și sancțiunilor aspre pentru asigurarea protecției adecvate împotriva actelor de discriminare și ingerință antisin­dicală.

În baza art. 24 al Constituţiei OIM şi în scopul asigurării respectării Convenţiei nr. 87 și nr. 98 de către Republica Moldo­va, CNSM solicită Biroului Internaţional al Muncii să se pronunțe asupra faptului dacă Republica Moldova asigură respectarea prevederilor art. 3 din Convenția nr. 87 și ale art. 1 și art. 2 din Convenția nr. 98.

După caz, să ceară Guvernului Republi­cii Moldova asigurarea în măsură deplină a unei protecții adecvate împotriva: oricăror acte de discriminare, care tind să prejudici­eze libertatea sindicală în materie de anga­jare; oricăror acte de ingerinţă, care tind să creeze organizaţii sindicale ale muncitorilor, dominate de un patron.