„Vocea poporului” a oglindit constant opiniile sindicatelor în diverse probleme juridice, social-economice și de altă natură, mai ales când e vorba de relații oficiale cu puterea executivă și cu cea legislativă, menirea CNSM fiind de a îmbunătăți cadrul legislativ și de a apăra drepturile și interesele angajaților. Inserăm mai jos un text comprimat din avizul CNSM, expediat Canceleriei de Stat, la un document cu impact asupra celor angajați în câmpul muncii, indiferent de domeniul în care activează cetățeanul.
Drept urmare a examinării proiectului de hotărâre cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (privind actualizarea cadrului normativ aferent funcției publice)”, număr unic 995/CS/2023, comunicăm următoarele.
Cu referire la art. I din proiectul de lege, prin care se propune completarea art. 118 din Codului muncii cu alin. (4 prim) cu următorul cuprins:
,,(4 prim) Zilele concediului de odihnă anual nefolosite după expirarea termenului de doi ani se consideră stinse în cazul în care salariatul nu a beneficiat de concediul respectiv din motive imputabile acestuia. Angajatorul este obligat să solicite semestrial în scris utilizarea zilelor de concediu de odihnă anual acumulate/nefolosite de angajat, în baza unui grafic stabilit”.
Prevederile art. 118 din Codul muncii, în vigoare, au drept obiectiv reglementarea acordării anuale a concediului de odihnă și a cazurilor excepționale de amânare a acestui concediu.
Mai exact, această normă legală stabilește: concediul de odihnă se acordă anual conform programării; angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru ca salariații să folosească concediile de odihnă în fiecare an calendaristic; concediul de odihnă anual poate fi amânat în cazurile prevăzute de lege; este interzisă neacordarea concediului de odihnă anual timp de doi ani consecutivi și altele.
Astfel, prevederile actuale ale art. 118 din Codul muncii sunt clare și conforme cu normele internaționale la care Republica Moldova este parte și nu necesită modificare.
În acest sens, aducem următoarele argumente.
- Nota informativă la proiectul de Lege în vederea completării art. 118 din Codul muncii cu alin. (4 prim) nu conține nici un argument fondat. Mai mult, aceasta nu se bazează pe cazuri sau situații concrete, provocate de aplicarea justă a prevederilor în vigoare ale art. 118 din Codul muncii, care ar determina necesitatea completării propuse.
- Cele expuse în Nota informativă, constituie doar o descriere a consecințelor neglijării de către angajator a prevederilor art. 118, alin. (1) din Codul muncii.
Or, consecințele neglijării dispoziției alin. (1) al art. 118 din Codul muncii nicidecum nu pot motiva necesitatea completării propuse la articolul dat, în scopul stabilirii unor condiții, pentru a lipsi salariatul de dreptul la concediul de odihnă anual.
Faptul că unii angajatori nu respectă prevederile alin. (1) al art. 118 din Codul muncii este cunoscut din mai multe adresări ale salariaților către organele sindicale.
Acest fapt ar putea avea drept urmare doar amendarea legislației în vederea responsabilizării (sancționării) angajatorului pentru neacordarea anuală, în condițiile legii, a concediilor de odihnă, dar nu lipsirea salariaților de dreptul la aceste concedii.
Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toți salariații. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Orice înţelegere prin care se renunţă, total sau parţial, la acest drept este nulă.
În caz de suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.
Adoptarea completării art. 118 din Codul muncii cu alin. (4 prim) va avea, drept urmare, stabilirea unor prevederi ale legislației naționale incompatibile cu standardele inter-naționale în domeniul muncii, ratificate de R. Moldova, care garantează tuturor salariaților dreptul la un concediu de odihnă anual plătit și nu admit în nici un fel așa-zisa „stingere” a concediilor de odihnă anuale nefolosite.
Printre astfel de standarde se numără: Convenția OIM nr. 132 privind concediile anuale plătite (revizuită); Carta socială europeană (revizuită); Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
Este de menționat, în mod deosebit, că dreptul la concediu de odihnă plătit face parte din categoria drepturilor universale. Articolul 24 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că „Orice persoană are dreptul la odihnă şi la timp liber şi îndeosebi la o limitare rezonabilă a timpului de muncă, precum şi la concedii periodice plătite”.
Pornind de la cele menționate supra, CNSM nu susține și se pronunță împotriva propunerii privind completarea art. 118 din Codul muncii cu alin. (4 prim).
Eugeniu COVRIG,
șeful Departamentului juridic al CNSM
