Sindicatele, într-un proces intens de schimbare

Sindicatele din Republica Moldova se află, în pre­zent, într-un proces foarte activ de schimbare şi îşi propun să fie aproape de membri, de nevoile lor, să le asigure atât realizarea drep­turilor şi intereselor legale, cât şi obţinerea unor benefi­cii suplimentare. Declaraţia aparţine secretarului con­federal al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Nicolae Surucea­nu, şi a fost făcută în cadrul primei ediţii a Academiei de vară “Dialog social 2013”, axate pe rolul sindicatelor şi al mass-media în protecţia drepturilor salariaţilor.

 

Secretarul confederal al CNSM a accentuat că procesul de schimbare a deve­nit mai accentuat în 2007. Acesta se caracterizează prin rolul pe care îl joacă acum sindicatele, care nu se mai identifică aşa ca pe vremuri cu un bilet de tratament. „În prezent, sindicatele sunt chemate să lupte pentru drepturile şi interesele sala­riaţilor pe care îi reprezintă şi care trebuie să simtă că este important să fii mem­bru al acestei organizaţii”, a specificat Nicolae Suru­ceanu. Potrivit secretarului confederal CNSM, în lume, mişcarea sindicală a apărut la începutul secolului XIX, odată cu relaţiile industri­ale. Pe teritoriul Basarabiei, acestea s-au constituit în 1905, în timpul construc ţiei căii ferate Chişinău – Ungheni. Sindicatele au o istorie bogată şi întotdea una au depins de siste­mul în care au activat. În lume există două concep­te sindicale extreme: cel comunist, care spune că toţi suntem egali, dar nimeni nu este liber şi cel liberal sau neoliberal, care se stră­duieşte ca totul să fie liber, inclusiv relaţiile de muncă şi care spune că toţi suntem liberi, dar nu şi egali.

Potrivit secretarului CNSM, în lume, mişcarea sindicală a apă­rut la începutul secolului XIX, odată cu relaţiile industriale. Pe teritoriul Basarabiei, acestea s-au constituit în 1905, în timpul construcţiei căii ferate Chişinău-Ungheni. Sindicatele au o istorie bogată şi întotdeauna au depins de sistemul în care au activat. În lume există două concepte sindi­cale extreme: cel comunist, care spune că toţi suntem egali, dar nimeni nu este liber şi cel liberal sau neoliberal, care se străduieşte ca totul să fie liber, inclusiv relaţi­ile de muncă, şi care spune că toţi suntem liberi, dar nu şi egali. În afară de cele două extreme există şi un concept de mijloc – soci­al-democraţia- şi sindicatele din toată lumea tind să împărtăşeas­că principiile acestuia.

 

 

În anii 1900, sindicatele lup­tau ca ziua de muncă să fie de opt ore, angajaţilor să le fie achitate salarii demne şi să le fie create condiţii bune de lucru. Şi astăzi, la începutul secolului XXI, pro­blemele societăţii sunt aceleaşi. Sindicatele au dus întotdeauna o luptă pentru a le asigura salaria­ţilor dreptul la un regim de viaţă care ar permite distribuirea în trei părţi egale a celor 24 de ore, care ar include: durata timpului normat de muncă, a celui liber şi de odihnă, precum şi a celui des­tinat somnului.

 

Contradicţiile dintre capital şi muncă

 

Cât timp există contradicţii între capital şi muncă, atâta timp este nevoie ca salariaţii să fie reprezentaţi în raport cu patro­natele şi statul. Tradiţional, unii afirmă că motivarea porneşte de la ajutorul material, biletele de tratament sau organizarea odih­nei. Anterior, toate aceste lucruri erau asigurate de stat prin inter­mediul sindicatelor. Acum, statul susţine că este liber şi nu mai alo­că bani pentru aşa ceva.

Principalele aspecte ce ţin de motivare se referă la salariile demne, siguranţa locurilor de lucru, dar şi calitatea forţei de muncă sau pregătirea profesio­nală. Cât priveşte remunerarea, chiar dacă astăzi dispunem de un serviciu cu un salariu mare, nimeni nu este sigur că mâine nu va rămâne fără acesta.

 

Cât timp există contradicţii între capital şi muncă, atâta timp este nevoie ca salariaţii să fie reprezentaţi în raport cu patronatele şi statul

 

În condiţiile libertăţii de miş­care a mărfurilor, investiţiilor şi a oamenilor, se poate întâmpla ca investitorii străini să-şi închi­dă întreprinderile şi să plece. Un asemenea caz a avut loc recent în ţara noastră.Un investitor a trimis toţi cei 100 de salariaţi de la întreprinderea pe care a cre­at-o în ţara noastră în concediu, a început să încarce utilajul în tiruri şi să-l transporte în Polo­nia. Atunci când au observat ce se întâmplă, salariaţii au reuşit să stopeze acest proces. Multe ţări s-au confruntat cu probleme si­milare în momentul integrării în sistemul european.

 

Parteneriat şi dialog social

 

Unul din principiile de ba­ză ale mişcării sindicale care ia amploare şi în ţara noastră este parteneriatul şi dialogul social. Acesta este caracteristic Uniunii Europene şi reiese şi din standar­dele Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Dezvoltarea în ţara noas­tră a unui dialog social a fost unul dintre obiectivele Planului de acţiuni RM-UE. Guvernul trebuie să asigure participarea reprezentanţilor salariaţilor la lu­area deciziilor, adoptarea legilor şi hotărârilor de Guvern în ceea ce ţine de aspectele social-eco­nomice. În acest fel se asigură reprezentarea intereselor salaria­ţilor, se luptă ca acestea să nu fie afectate, să fie realizate drepturile angajaţilor.

 

 

Alte aspecte de o mare impor­tanţă ale activităţii sindicatelor sunt cele organizaţionale şi fi­nanciare. Cu referire la acestea, în procesul de restructurare, sin­dicatele din Republica Moldova se asociază la tradiţiile existen­te în Europa şi în toată lumea. Cât despre aspectele financiare, atunci când sindicatele sunt re­prezentative, ele îşi păstrează independenţa. Totuşi, există şi cazuri în care organizaţiile de­pind financiar şi sunt influenţate de patron, iar acestea sunt nu­mite galbene, a mai menţionat Nicolae Suruceanu.

 

Munca decent

 

Elena Carchelan, şef adjunct al Inspectoratului Muncii al Sindicatelor, a menţionat că acti­vităţile de control întreprinse de această instituţie scot în evidenţă faptul că de multe ori angajatorii nu le asigură salariaţilor condiţii bune de muncă, ceea ce se poate solda cu accidente. Multe cazuri de încălcare a normelor legale se referă la cuantumul de retribuire a muncii, la faptul că nu se efec­tuează examenul medical atât la momentul angajării salariaţilor, cât şi, ulterior, în corespundere cu prevederile legii. Totodată, la multe întreprinderi nu se efec­tuează atestarea locurilor de muncă, nu se achită sporuri pen­tru activitatea în condiţii nocive.

 

 

În aceste condiţii, principala sarcină a sindicatelor este de a reprezenta şi apăra drepturile şi interesele profesionale, economi­ce, de muncă, sociale, colective şi individuale ale membrilor. În prezent, este practicată frecvent munca nedeclarată care face par­te din economia informală şi are efecte negative asupra angaja­torilor, salariaţilor şi a societăţii în întregime. Astfel, agenţii eco­nomici care practică munca nedeclarată o fac pentru a se eschiva de la plata impozitelor. Munca fără forme legale a de­venit o activitate profitabilă, deoarece nu prevede evidenţa fiscală, protecţia socială şi asis­tenţa medicală pentru angajaţi. O strategie a Confederaţiei Naţi­onale a Sindicatelor din Moldova, în acest domeniu, este fondată pe convingerea că prin combaterea acesteia poate fi realizat obiec­tivul principal – implementarea conceptului general recunoscut de muncă decentă, a conchis Ele­na Carchelan.

 

Sindicatele şi mass-media

 

Sindicatele sunt o parte a societăţii civile şi au o putere ex­trem de mare, iar istoria acestei organizaţii este similară cu cea a presei, a apreciat Vasile Patraşcu, consilierul preşedintelui CNSM. Sindicatele din ţara noastră au devenit independente concomi­tent cu republica, pe 27 august 1991. Până atunci, ele erau con­siderate „curea de transmisie”, adică erau sindicate„la comandă”. Din 1991, putem vorbi despre independenţa sindicatelor din Republica Moldova, a specificat Vasile Patraşcu.

În opinia lui Veaceslav Perju, şeful Departamentului relaţii cu publicul şi mass-media al CNSM, beneficiile şi garanţiile de care se bucură în prezent salariaţii din ţara noastră au fost obţinute la iniţiativa şi insistenţa sindicate­lor. Aportul acestora nu este însă întotdeuna cunoscut de salariaţi. Bunăoară, nu sunt mulţi cei care ştiu că majorarea indemnizaţiilor pentru îngrijirea copiilor, a sala­riului minim pe economie şi a altor plăţi a fost posibilă, în mare parte, datorită iniţiativelor şi in­sistenţei sindicatelor.

„Din păcate, nici statul nu acceptă de fiecare dată să între­prindă asemenea acţiuni. Ştim că plăţile acordate părinţilor pentru îngrijirea copiilor sunt încă destul de mici şi salariile nu sunt încă suficient de mari, dar pentru aceasta există sindicatele şi activează zi de zi”, a constatat Veaceslav Perju.