Sindicatele cer inspectarea muncii conform cerinţelor Convenţiilor OIM

Foto: vocea.md

În iunie 2013, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) a înaintat către Organizaţia Inter­naţională a Muncii (OIM) o Reclamaţie împotriva Gu­vernului Republicii Moldova, având drept motiv unele prevederi ale Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. Legea respec­tivă a pus sub incidenţa sa activitatea Inspectoratului de Stat al Muncii, fapt ce constituie o contradicţie sau o încălcare a prevederilor Convenţiei OIM nr. 81 privind inspecţia muncii (ratificată de Republica Moldova în 1995). În această ordine de idei, Guvernul Republicii Moldova a respins propunerile CNSM încă la etapa de elaborare a proiectului de lege privind amendarea Le­gii Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 140/2001, care avea drept scop supunerea acestui organ de control sub incidenţa Legii nr. 131/2012.

Aşadar, potrivit Convenţiei OIM nr. 81, inspectorilor de muncă li se ga­rantează o activitate independentă în exercitarea controlului de stat asupra respectării cerinţelor legislaţiei muncii, şi anume: să pătrundă liber la orice oră din zi sau din noapte, fără înştiinţarea prealabilă a angajatorului, în toate loca­lurile, întreprinderile supuse inspecţiei, să procedeze la orice cercetări, controale sau anchete considerate necesare, pen­tru a se asigura că dispoziţiile legale sunt respectate etc.

Toate aceste norme ale dreptului in­ternaţional, la care Republica Moldova este parte, au drept scop de a asigura un control de stat eficient, operativ şi inde­pendent în apărarea drepturilor şi a inte­reselor de muncă ale salariaţilor.

Au fost ignorate principiile dreptului internaţional ce ţin de inspectarea muncii

Însă, odată cu extinderea dispoziţii­lor Legii nr. 131/2012 asupra activităţii Inspectoratului de Stat al Muncii, aces­te particularităţi ale controlului de stat asupra respectării drepturilor şi intere­selor de muncă ale salariaţilor practic au fost omise. Or, principiile dreptului in­ternaţional ce ţin de inspectarea muncii au fost ignorate.

Astfel, potrivit Legii nr. 131/2012, pentru efectuarea unui control asupra respectării de către angajator a dreptu­rilor şi intereselor de muncă ale salaria­ţilor, Inspectoratul de Stat al Muncii ur­mează să îndeplinească anumite condiţii care contravin Convenţiei nr. 81 a OIM. De exemplu, să înştiinţeze în prealabil angajatorul supus controlului, cu cel puţin cinci zile lucrătoare, să efectueze controlul doar în temeiul deciziei condu­cătorului organului abilitat cu funcţii de control, să nu depăşească termenul de 10 zile calendaristice pentru efectuarea controlului, indiferent de motivul şi tipul acestuia, să nu exercite controlul asupra unuia şi aceluiaşi angajator mai mult de­cât o dată într-un an calendaristic etc.

Drept urmare a Reclamaţiei sindicate­lor împotriva Guvernului Republicii Mol­dova către OIM, autorităţile de resort ale statului au dat de înţeles că sunt dispuse să revină, în vederea aducerii legislaţiei naţionale la normalitate. Cu alte cuvinte, să excludă Inspectoratul de Stat al Mun­cii de sub incidenţa Legii nr. 131/2012. Însă, cu părere de rău, acestea au rămas doar intenţii.

Curtea Supremă de Justiţie dă dreptate sindicatelor

În această ordine de idei, considerăm important de menţionat: Curtea Supre­mă de Justiţie, prin recomandările sale (nr. 69 din 30.12.2014) cu privire la apli­carea convenţiilor OIM, inclusiv a Con­venţiei nr. 81, a specificat faptul că Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, prin art. 18 şi 21 alin. (1), lit. d), care instituie proceduri prealabile de notificare a per­soanei supuse controlului, nu se înca­drează în prevederile Convenţiei nr. 81 a OIM şi, prin urmare, prevederile respec­tive nu sunt aplicabile în privinţa Inspec­toratului de Stat al Muncii.

Deşi recomandările Curţii Supreme de Justiţie sunt adresate în mod special in­stanţelor de judecată, considerăm opor­tun ca acestea să fie luate în considerare şi de alte autorităţi cu competenţe de aplica­re a legislaţiei în domeniu.

Mai mult decât atât, aceste recoman­dări ale Curţii Supreme de Justiţie, după noi, ar trebui să încurajeze şi mai mult Gu­vernul Republicii Moldova de a iniţia cât mai curând posibil procedura de modifi­care a Legii nr. 131/2012 pentru a exclude de sub incidenţa acesteia Inspectoratul de Stat al Muncii. Astfel, legislaţia naţională în acest sens ar putea fi adusă în măsu­ră deplină în concordanţă cu prevederile actului de drept internaţional al OIM, la care Republica Moldova este parte prin ratificare şi care specifică competenţele şi particularităţile inspectării muncii. Toto­dată, acest fapt ar exclude necesitatea de a solicita OIM să monitorizeze respectarea şi aplicarea de către Guvernul Republicii Moldova a Convenţiilor ratificate de ţara noastră.

În caz contrar, în scopul asigurării su­pravegherii şi controlului eficient asupra respectării actelor legislative ce conţin norme ale dreptului muncii, a contractelor colective de muncă şi convenţiilor colecti­ve, sindicatele vor insista şi în continuare pe lângă Guvernul Republicii Moldova să întreprindă măsurile necesare în vederea iniţierii procedurii de amendare a Legii nr. 131/2012, pentru a exclude Inspecto­ratul de Stat al Muncii de sub incidenţa acesteia.

Ion PREGUZA,

șeful Departamentului juridic al CNSM