Sfatul economistului: Viitoarea pensie – o ecuație cu mai multe necunoscute

Ana MOLDOVANU

consultant superior

în Departamentul protecție social-economică al CNSM

Pensia pentru limita de vârstă se stabileşte în conformitate cu prevederile Legii 156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asi­gurări sociale de stat. Femeile pot solicita pensie la atingerea vârstei de pensionare de 57 de ani, con­firmând un stagiu de cotizare de 30 de ani, pentru a beneficia de o pensie integrală, sau cel puţin de 15 ani (atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi), pentru a benefi­cia de o pensie parţială calculată proporţional stagiului de cotizare confirmat. Bărbaţii pot solicita stabilirea pensiei pentru limita de vârstă la atingerea vârstei de 62 de ani, la confirmarea stagiului de cotizare prevăzut în art. 42 (11) al legii respective, care, începând cu 1 iulie 2012, este de 31 de ani. În fiecare an următor, la 1 iulie, sta­giul de cotizare pentru bărbaţi se majorează cu șase luni, până va ajunge la 35 de ani. Pentru anul 2016, începând cu 1 iulie, stagiul de cotizare pentru bărbaţi va con­stitui 33 de ani.

Potrivit art. 53 din Legea men­ţionată mai sus, pensia pentru li­mită de vârstă se determină prin cumularea drepturilor la pensie din perioada anterioară intrării în vigoare a Legii privind pensii­le (01.01.1999) şi cea posterioară. Astfel, începând cu anul 1984 şi până la 01.01.1999, pensia se cal­culează în baza coeficientului in­dividual, care constituie raportul dintre salariul pentru oricare 60 de luni consecutive şi suma sala­riului mediu pe ţară pentru ace­eaşi perioadă.

Baza de calcul a pensiilor pen­tru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii privind pensiile (după 01.01.1999), o constituie venitul mediu lunar asigurat, re­alizat după 01.01.1999.

Cât priveşte persoanele care nu au lucrat oficial, atât în ţară, cât şi peste hotare, pot fi asigurate, cu începere din anul 1999, pe bază de contract individual încheiat cu Casa Naţională de Asigurări Sociale, plătind în anul 2016 con­tribuţii de asigurări sociale de stat în valoare de 6372 de lei pe an, ceea ce reprezintă perioada asigu­rată care se include în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă şi a ajuto­rului de deces.

Persoanele fizice, proprietari sau arendaşi de terenuri agricole care lucrează pământul în mod individual – cu începere din anul 2009, devin 

asigurate plătind în anul 2016 pentru fiecare an con­tribuţia de asigurări sociale de stat în mărime de 1584 de lei pe an. Sumele respective sunt sta­bilite anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Referitor la lucrătorii migranţi, menţionăm că, începând din 2009 şi până în prezent, Republica Mol­dova a încheiat acorduri în dome­niul asigurărilor sociale cu Aus­tria, Belgia, Bulgaria, Portugalia, România, Polonia, Marele Ducat de Luxemburg, Estonia, Lituania, Ungaria şi Cehia (din informaţiile noastre, se negociază cu Turcia, Letonia, Israel, Germania). Aces­te acorduri au la bază principiul proporţionalităţii, potrivit căruia fiecare ţară ce a încheiat acordul achită partea de pensie calculată pentru stagiul de cotizare realizat pe teritoriul ei şi pentru care au fost achitate contribuţii de asigu­rări sociale.

Astfel, lucrătorii migranţi care activează legal în una din ţări­le menţionate mai sus şi achită contribuţii sociale, la atingerea vârstei de pensionare prevăzută de legislaţia acelui stat, partea de pensie calculată pentru stagiul realizat li se va transfera la locul permanent de trai pe teritoriul uneia dintre ţările semnatare.

În prezent, continuă să se aplice acordurile în domeniul asigurării cu pensii încheiate de Republica Moldova în anii ’90 cu unele state din spaţiul post-sovietic – Rusia (1995), Belarus (1995), Ucraina (1995), Uzbekis­tan (1995) şi Azerbaidjan (1997). Acordurile menţionate au la bază principiul teritorialităţii, potrivit căruia pensiile se stabilesc şi se achită de către statul pe teritoriul căruia persoana domiciliază, in­diferent dacă aceasta a contribuit la sistemul public de asigurări so­ciale al statului de domiciliu.

Astfel, la stabilirea dreptului la pensie se ia în consideraţie sta­giul de cotizare obţinut în con­formitate cu legislaţia ambelor ţări, precum şi pe teritoriul ţări­lor membre CSI, realizat până la 31 decembrie 1991.