Sfatul economistului: Particularităţile formării profesionale a salariaţilor: cât trăim, învățăm

 

 

Formarea profesională a salari­aţilor este reglementată de Titlul VIII, Formarea profesională, din Codul muncii.

În art. 212 din Codul muncii este stabilit că prin formare profe­sională se înţelege orice proces de instruire, în urma căruia un salariat dobândeşte o calificare, atestată printr-un certificat sau o diplomă eliberate în condiţiile legii.

Totodată, prin formare profe­sională continuă se înţelege orice proces de instruire în cadrul căruia un salariat, având deja o califica­re ori o profesie, îşi completează cunoştinţele profesionale prin aprofundarea cunoştinţelor într-un anumit domeniu al specialităţii de bază sau prin deprinderea unor metode sau procedee noi aplicate în cadrul specialităţii respective, iar prin formare tehnică se înţe­lege orice sistem de instruire prin care un salariat însuşeşte procede­ele de aplicare în procesul muncii a mijloacelor tehnice şi tehnolo­gice. Conform art. 213 din Codul muncii, angajatorul este obligat să creeze condiţiile necesare şi să fa­vorizeze formarea profesională şi tehnică a salariaţilor care urmează instruirea în producţie, se perfec­ţionează sau studiază în instituţii de învăţământ, fără scoatere din activitate.

În comun cu reprezentanţii sa­lariaţilor, angajatorul întocmeşte şi aprobă anual planurile de formare profesională.

Condiţiile, modalităţile şi durata formării profesionale, drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi volu­mul mijloacelor financiare alocate în acest scop se stabilesc în 

con­tractul colectiv de muncă sau în convenţia colectivă. Totodată, este necesar de menţionat că în Codul muncii este stabilit că angajatorul urmează să aloce pentru formarea profesională a salariaţilor mijloace financiare în mărime de cel puţin doi la sută din fondul de salarizare al unităţii.

În cazul în care participarea sa­lariaţilor la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţi­ată de angajator, toate cheltuielile aferente sunt suportate de către acesta.

În cazul scoaterii din activitate a salariatului pe o durată scurtă, în scopul formării profesionale, acţiunea contractului individual de muncă al acestuia continuă cu menţinerea salariului mediu. Dacă perioada respectivă depăşeşte 60 de zile calendaristice, contractul individual de muncă al salariatului se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de an­gajator conform prevederilor con­tractului colectiv de muncă.

Dreptul la formare profesiona­lă, inclusiv la obţinerea unei pro­fesii sau specialităţi noi al salari­aţilor este stabilit în art. 214 din Codul muncii. Acest drept poate fi realizat prin încheierea, în formă scrisă, a unor contracte de forma­re profesională (art. 215, 216 alin. (3) şi (4)), adiţionale la contractul individual de muncă. În cazul în care salariatul vine cu iniţiativa participării la o formare profesi­onală cu scoatere din activitate, organizată în afara unităţii, anga­jatorul va examina solicitarea scri­să a salariatului în comun cu re­prezentanţii salariaţilor. În termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării solicitării, angajato­rul va decide în ce condiţii poate permite salariatului participarea la formarea profesională şi dacă va suporta, integral sau parţial, cos­tul acesteia.

Pentru a obţine calificare, sala­riatul se obligă să urmeze un curs de formare profesională, organi­zat de angajator, încheind în acest scop, în formă scrisă, un contract de calificare profesională, care este un document special, adiţi­onal la contractul individual de muncă.

Formarea profesională la nivel de unitate conform contractului de calificare profesională se rea­lizează de către un instructor sau maistru de instruire, numit de an­gajator dintre salariaţii calificaţi cu experienţă profesională şi autori­zat în modul prevăzut de lege.

Suplimentar, este necesar de menţionat că angajatorul are dreptul să încheie un contract de ucenicie cu persoana care este în căutarea unui loc de muncă şi care nu are o calificare profesională. Contractul de ucenicie, încheiat în formă scrisă, este un act de drept civil şi e reglementat de Codul ci­vil şi de alte acte normative.

De asemenea, angajatorul are dreptul să încheie un contract de formare profesională continuă cu orice salariat al unităţii. Contractul de formare profesională continuă se încheie în formă scrisă, este un act adiţional la contractul indivi­dual de muncă şi e reglementat de legislaţia muncii şi de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii.

Contractul de ucenicie şi con­tractul de formare profesională continuă vor include:

a) numele şi prenumele sau de­numirea părţilor;

b) indicarea profesiei, a speciali­tăţii şi calificării pe care o va obţine ucenicul sau salariatul;

c) obligaţiile angajatorului pri­vind crearea condiţiilor de instruire stipulate în contract;

d) termenul contractului;

e) obligaţia persoanei de a urma cursul de formare profesio­nală şi de a activa conform profe­siei, specialităţii, calificării obţinute în termenul stabilit de contractul respectiv;

f) condiţiile de retribuire a mun­cii pe durata uceniciei sau formării profesionale continue;

g) condiţiile de acoperire (re­stituire) a cheltuielilor suportate de părţi (de o parte) pe durata uceniciei sau a formării profesi­onale continue în cazul eliberării salariatului (art. 85, art. 86 alin. (1)

lit. g)-r)) înainte de expirarea ter­menului prevăzut de contract, conform lit. e).

Contractul de ucenicie şi con­tractul de formare profesională continuă pot cuprinde şi alte cla­uze determinate de părţi, care nu contravin legislaţiei în vigoare.

Durata uceniciei sau a formării profesionale continue nu trebuie să depăşească, pe parcursul săp­tămânii, durata timpului de muncă stabilită de prezentul cod pen­tru vârsta şi profesia respectivă la executarea lucrărilor corespunză­toare.

Timpul necesar ucenicului pen­tru participarea la activităţi teore­tice ce ţin de formarea profesiona-lă se include în timpul de muncă.

Salariaţii încadraţi în formarea profesională continuă în unita­te pot fi eliberaţi temporar de la munca prevăzută de contractul in­dividual de muncă sau pot lucra în condiţiile timpului de muncă par­ţial ori ale regimului flexibil al tim­pului de muncă, cu acordul scris al angajatorului.

În cazul salariaţilor încadraţi în formarea profesională continuă sunt interzise:

a) munca prestată în condiţii grele, vătămătoare şi/sau pericu­loase;

b) munca suplimentară;

c) munca de noapte;

d) detaşarea nelegată de for­marea profesională.

Termenul contractului de uceni­cie, ca şi al celui de formare profe­sională continuă, începe să curgă la data indicată în contract, prelun­gindu-se cu perioada concediului medical şi în alte cazuri prevăzute de contract.

În privinţa ucenicilor şi a salari­aţilor care au încheiat contract de formare profesională continuă se aplică legislaţia muncii, inclusiv le­gislaţia privind protecţia muncii.

Clauzele contractelor de uce­nicie şi ale contractelor de for­mare profesională continuă care contravin legislaţiei în vigoare, prevederilor convenţiilor colecti­ve şi ale contractelor colective de muncă sunt considerate nule şi in­aplicabile. Angajatorul va asigura, printr-un control corespunzător, efectuat în comun cu reprezentan­ţii salariaţilor, eficienţa sistemului de ucenicie şi a oricărui alt sistem de formare a cadrelor şi protecţia adecvată a lor.

Contractul de formare profe­sională continuă poate înceta în temeiurile prevăzute de prezentul cod pentru încetarea contractului individual de muncă sau în alte temeiuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

Contractul de ucenicie încetea­ză (se desface) în temeiurile prevă­zute de Codul civil.

Suplimentar, este necesar de menţionat că organizarea şi desfă­şurarea uceniciei este reglementa­tă prin Ordinul Ministerului Educa­ţiei nr. 1080 din 20 octombrie 2014, prin care s-a aprobat Regulamen­tul de organizare și desfășurare a uceniciei.

 

Sergiu IURCU,

șef-adjunct al Departamentului protecție social-economică al CNSM