Sfatul economistului: Greșeli în remunerare care pot fi remediate

 

 

Conform prevederilor alin. (2) al art. 148 din Codul muncii, an­gajatorul poate efectua rețineri din salariu în cazul existenței da­toriilor salariatului față de anga­jator pentru restituirea sumelor plătite în plus în urma unor gre­şeli de calcul.

Pentru a efectua reținerea din salariu, angajatorul va emite ordi­nul de reţinere în termen de cel mult o lună din ziua efectuării plăţii greşit calculate. Dacă acest termen a fost omis ori salariatul contestă temeiul sau cuantumul reţinerii, litigiul se va examina de către instanţa de judecată la ce­rerea angajatorului sau a salaria­tului.

Este de menționat că alin. (5) al aceluiași articol stipulează expres că salariul plătit în plus salariatu­lui de către angajator nu poate fi urmărit, cu excepţia cazurilor unei greşeli de calcul.

În partea ce ține de cazurile în care angajatorul poate efectua rețineri din salariu, acestea sunt prevăzute de Codul muncii şi de alte acte normative.

Astfel, conform Codului mun­cii, angajatorul poate efectua rețineri din salariu pentru achita­rea datoriilor salariaţilor faţă de angajator în baza ordinului și în următoarele cazuri: pentru resti­tuirea avansului eliberat în con­tul salariului; pentru acoperirea avansului necheltuit şi nerestituit la timp, eliberat pentru deplasare în interes de serviciu sau transfe­rare într-o altă localitate ori pen­tru necesităţi gospodăreşti, dacă salariatul nu contestă temeiul şi cuantumul reţinerilor; pentru re­pararea prejudiciului material ca­uzat unităţii din vina salariatului (art. 338) sau pentru restituirea costului carnetului de muncă în­tocmit salariatului la unitate.

De asemenea,  în caz de elibe­rare a salariatului înainte de expi­rarea anului de muncă în contul căruia el a folosit deja concediul, angajatorul îi poate

reţine din sa­lariu suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului. Însă reţinerea pentru aceste zile nu se face dacă salariatul şi-a în­cetat sau suspendat activitatea în temeiurile indicate la art.76 lit. e), art.78 alin.(1) lit. d), art.82 lit. a) şi i), art.86 alin. (1) lit. b) – e) şi u), în caz de pensionare sau înmatricu­lare la o instituţie de învăţământ, conform art.85 alin. (2), precum şi în alte cazuri prevăzute de con­tractul colectiv sau cel individual de muncă ori prin acordul scris al părţilor.

Concomitent, art. 105 al Codu­lui de executare al Republicii Mol­dova prevede că salariul şi alte venituri băneşti ale debitorului pot fi urmărite în baza documen­telor executorii în cazul în care:

a) se execută hotărârile privind încasările periodice (pensia de în­treţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, în legă­tură cu pierderea întreţinătorului etc.);

b) suma urmărită nu depăşeşte 150 de unităţi convenţionale dacă debitorul lucrează;

c) debitorul nu are bunuri sau bunurile lui nu sunt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită;

d) în alte cazuri, la cererea cre­ditorului.

Este de menționat că, conform prevederilor art. 150 din Codul muncii,  nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din ser­viciu, din plăţile de compensare şi din alte plăţi care, conform Codu­lui de executare al Republicii Mol­dova, nu pot fi urmărite.

Potrivit art. 110 din Codul de executare, din veniturile care nu pot fi urmărite fac parte:

a) sumele plătite în legătură cu deplasarea în interes de serviciu, cu transferul, cu angajarea sau cu trimiterea la muncă în altă loca­litate, plata suplimentară pentru lucrul legat de deplasări frecven­te;

b) indemnizaţiile plătite ma­melor cu mulţi copii sau singure;

c) pensiile de întreţinere;

d) indemnizaţia unică acordată la naşterea copilului şi indemni­zaţia lunară acordată pentru creş­terea copilului până la vârsta de trei ani;

e) indemnizaţiile de deces şi de ajutor de deces;

f) sporurile pentru muncă în condiţii grele sau vătămătoare;

g) indemnizaţiile de eliberare din serviciu;

h) indemnizaţiile persoanelor care au avut de suferit de pe urma avariei de la C.A.E. Cernobîl;

i) pensia de urmaş stabilită pă­rintelui sau tutorelui (curatorului) pentru copii;

j) compensaţiile nominative.

Legislația națională, și anume Codul muncii, prevăd inclusiv li­mitarea cuantumului reţinerilor din salariu. Astfel, la fiecare plată a salariului, cuantumul total al re­ţinerilor nu poate să depăşească 20 la sută, iar în cazurile prevă­zute de legislaţia în vigoare – 50 la sută din salariul ce i se cuvine salariatului. În caz de reţinere din salariu în baza câtorva acte exe­cutorii, angajatului i se păstrează, în orice caz, 50 la sută din salariu.

Însă limitările date nu se apli­că la reţinerea din salariu în caz de urmărire a pensiei alimenta­re pentru copiii minori. În acest caz, suma reţinută nu poate fi mai mare de 70 la sută din sa­lariul care se cuvine să fie plătit salariatului. Totodată, dacă suma obţinută prin urmărirea salariului nu este suficientă pentru satisfa­cerea tuturor pretenţiilor credito­rilor, suma respectivă se distribuie între aceştia în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.

 

Polina FISTICANU,

șefa Departamentului protecție social-economică al CNSM