Sfatul economistului: Cheltuielile pentru transportul și masa salariaților, neimpozabile, până la o anumită cotă

 

 

Ana MOLDOVANU

consultant superior

în Departamentul protecție social-economică al CNSM

 

În conformitate cu prevede­rile lit. a) a art. 19 din Codul fis-cal adoptat pe 24.04.1997, plăţile aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile pro­fesionale ale angajatului sunt ex­ceptate de la impozitul pe venit.

Totodată, regimul aferent im­pozitului pe venit, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obliga­torii şi primelor de asigurare obli­gatorie de asistenţă medicală din perspectiva angajatorului şi anga­jatului pentru cheltuielile supor­tate de angajator pentru transpor­tul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 144 din 26.02.2014 pentru aprobarea Re­gulamentului cu privire la cuantu­mul şi criteriile de stabilire a chel­tuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului.

Astfel, în conformitate cu preve­derile Regulamentului în cauză, nu se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi a angajatorului şi, respectiv, nu vor implica anumite obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţiona­le pentru angajaţi, dacă limita ma­ximă a sumei cheltuite per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată de către angajatul respectiv nu va depăşi 25 de lei (fără TVA) pentru transportarea angajatului şi nu va depăşi 35 de lei (fără TVA) pentru hrana acestuia. Sumele ce depăşesc plafonul respectiv se vor considera drept recompense şi facilităţi acor­date de angajator. În acest caz, an­gajatorul va fi responsabil pentru determinarea şi alocarea depăşirii plafonului mediu, precum şi de­clararea şi achitarea impozitelor, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente depăşirii în con­formitate cu legislaţia în vigoare.

Trebuie de menţionat că, con­form alin. (19) al art. 24 din Codul fiscal, nr. 1163 din  24.04.1997, se permite 

deducerea cheltuielilor pentru transportul şi hrana salari­aţilor şi pentru angajator.

Deducerea cheltuielilor supor­tate pentru transportul salariaţilor se permite la prezentarea urmă­toarelor documente confirmative:

1) în cazul organizării transpor­tului angajaţilor de către angajator în mod independent:

a) ordinul intern al angajatoru­lui;

b) itinerarul mijlocului de tran-sport utilizat la transportarea an-

gajaţilor de la/la locul de muncă, precum şi lista angajaţilor trans­portaţi pe fiecare rută în luna re­spectivă;

c) foile de parcurs la transporta­rea angajaţilor;

d) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor);

e) documentele ce confirmă su­portarea efectivă a cheltuielilor.

2) în cazul în care angajatorul beneficiază de serviciile persoa­nelor terţe, inclusiv prin utilizarea transportului public, pentru trans­portarea angajaţilor săi:

a) ordinul intern al angajatoru­lui care stabileşte politica de trans­portare a angajaţilor;

b) contractul de prestare a ser­viciilor, în cazul utilizării transpor­tului public. În celelalte cazuri de utilizare a serviciilor persoanelor terţe, în afară de contract, se va prezenta şi itinerarul utilizat, pre­cum şi distanţa ce urmează să fie parcursă de mijlocul de transport pentru fiecare rută;

c) foile de pontaj;

d) factura fiscală.

De asemenea, în conformitate cu pct. 6 din Regulamentul men­ţionat mai sus, angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a anga­jaţilor la care salariul mediu lunar brut este egal sau depăşeşte ¾ din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fie­care an (pentru anul 2016, salariul mediu lunar pe economie progno­zat constituie 5050 de lei). În con­text, se permite deducerea doar a sumelor ce nu depăşesc plafonul de 35 de lei (fără TVA).

Deducerea cheltuielilor supor­tate de angajator se permite numai la prezentarea următoarelor docu­mente confirmative:

a) ordinul intern al angajatoru­lui care stabileşte politica de hrană organizată a angajaţilor, cu indica­rea expresă a listei angajaţilor asi­guraţi cu hrană;

b) documentul ce reprezintă acordul angajatului pentru hrană;

c) documentele ce confirmă cos­tul suportat pentru hrana angajaţi­lor, în cazul în care angajatorul, în mod independent, asigură hrana angajaţilor;

d) contractul privind prestarea serviciilor de catering, în cazul în care angajatorul asigură hrana or­ganizată a angajaţilor contractând serviciile companiilor terţe;

e) factura fiscală;

f) foile de pontaj.