Împreună cu doi fraţi şi o mătuşă a noastră, suntem coproprietarii unei case de locuit. Imobilul l-am dobândit prin moştenire de la bunica. Terenul de pe lângă casă nu este privatizat.
De facto, în casă locuieşte doar mătuşa noastră de mai mulţi ani. Noi, fraţii, locuim cu familiile în altă parte.
Recent, am primit o cerere de chemare în judecată prin care am aflat că mătuşa, invocând uzucapiunea, pretinde să îi fie transmisă în proprietate casa în întregime şi terenul aferent pe motiv că de mai bine de 15 ani doar ea locuieşte şi foloseşte imobilul respectiv. Se mai invocă şi faptul că a achitat doar ea serviciile comunale, ceea ce consideră tot drept temei pentru obţinerea întregului bun imobil.
Poate oare cineva să ne lase fără casă, chiar dacă nu locuim în ea de mai mult timp?
F. Moraru, mun. Chişinău
În cazul dvs. nu riscaţi să pierdeţi bunul imobil ce vă aparţine, fiind protejat de lege.
Primul pas pe care urmează să îl faceţi este să verificaţi datele din registrul bunurilor imobile şi să obţineţi un extras actualizat pentru excluderea oricăror dubii referitor la dreptul dvs. de proprietate. Acest extras şi copiile actelor de proprietate, în cazul dvs., certificatul de moştenitor, urmează a fi prezentate în instanţa de judecată. În baza informaţiei din extras, verificaţi regimul proprietăţii comune – pe cote-părţi sau în devălmăşie. Terenul aferent casei trebuie să fie înregistrat pe numele proprietarului, statul Republica Moldova.
În conformitate cu prevederile legii, dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.
În cererea de chemare în judecată, reclamanta cere instanţei de judecată recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui imobil care este și coproprietatea dvs. împreună cu fraţii, deci şi asupra părţilor bunului ce vă aparţine. Nu există temeiuri de fapt şi de drept de admitere a acestor cerinţe.
Într-adevăr, potrivit art. 332 din Codul civil, dacă o persoană, fără să fi dobândit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv.
Dar reclamanta nu a posedat întreg bunul imobil sub nume de proprietar, deoarece, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, mătuşa dvs. a obţinut dreptul de proprietate în urma moştenirii unei părţi a bunului în acelaşi timp cu ceilalţi coproprietari.
Deci, despre faptul că bunul imobil este coproprietatea mai multor persoane reclamanta cunoştea cel puţin din data perfectării actului de proprietate şi nu poate invoca faptul că a posedat bunul imobil cu bună credinţă sub nume de proprietar.
Uzucapiunea bunului imobil, de fapt, poate fi invocată doar în cazul în care dreptul de proprietate asupra acestuia nu este înregistrat în registrul bunurilor imobile. Mai mult ca atât, admiterea acţiunii înaintate este imposibilă, deoarece ÎS „Cadastru” nu va putea înregistra o eventuală hotărâre de recunoaştere a dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului bun imobil până la radierea din registru a drepturilor celorlalţi coproprietari. Iar în lipsa unei cerinţe de anulare a drepturilor de proprietate a celorlalţi coproprietari nu va fi posibilă nici executarea unei hotărâri de admitere a solicitărilor reclamantei.
Este neîntemeiată şi cerinţa de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor. Potrivit art. 11 din Codul funciar, autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia. Respectiv, trecerea terenului aferent construcţiilor în proprietatea privată a cetăţenilor se face pe cale administrativă.
În cazul în care un singur coproprietar achită cheltuielile de întreţinere a bunului comun, el poate doar pretinde la despăgubire de la ceilalţi coproprietari în măsura în care aceasta este justificată.
Astfel, cerinţele mătușii vor fi respinse şi drepturile dvs. nu vor fi afectate.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com