Cu părere de rău restabilirea numelui pătat, a reputaţiei, a sănătăţii pierdute şi a tuturor cheltuielilor suportate este foarte dificilă, în unele cazuri, chiar imposibilă.
Urmează să acumulaţi probele care demonstrează faptul cauzării prejudiciului prin tragerea ilegală la răspundere penală şi justifică mărimea prejudiciului material şi moral pretins, or urmează un proces de judecată foarte dificil şi îndelungat împotriva statului, care va lupta pentru fiecare bănuţ, pretinzând, ca de obicei, aplicarea principiului prezumţiei nevinovăţiei. În contradictoriu, se va încerca să se demonstreze că nu meritaţi categoric să primiţi despăgubire în mărimea solicitată.
Vă recomand să studiaţi atent materialele dosarului penal şi să faceţi copii autentificate la toate înscrisurile care confirmă participarea dvs. în acţiuni procesuale: toate citările la poliţie, procuratură, şedinţe de judecată, durata acestora, percheziţiile, precum şi alte acţiuni ale organelor de drept. În special, urmează să enunţaţi perioada în care aţi fost în detenţie preventivă cu descrierea condiţiilor de detenţie şi cu descrierea detaliată a suferinţelor prin care aţi trecut, fiind ţinut şi departe de cei apropiaţi.
Dacă v-au fost aplicate şi alte măsuri preventive de limitare nejustificată a drepturilor dvs., le indicaţi cu enumerarea consecinţelor negative care au survenit.
De asemenea, solicitaţi recuperarea tuturor cheltuielilor suportate de către dvs. în legătură cu examinarea acestui dosar, cheltuielile de deplasare, asistenţă juridică, venitul ratat, cheltuielile pentru tratament, determinat de aplicarea faţă de dvs. a unor acţiuni ilicite, precum şi alte prejudicii.
Cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului se calculează pornindu-se de la
câştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie.
Legislaţia Republicii Moldova prevede modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti prin prevederile Legii Republicii Moldova nr. 1545 din 25.02.1998 cu modificările adoptate ulterior.
Potrivit prevederilor acestei legi este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice prin acţiuni ilicite ale organelor de ocrotire a normelor de drept în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de interdicție de a părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din funcţie, precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată; efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei şi în urma ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.
Se consideră acţiuni ilicite ale organelor de ocrotire a normelor de drept acţiunile sau inacţiunile organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată (erori), fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale.
Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.
Ca excepţie, prejudiciul cauzat nu se repară de către stat în cazul împăcării bănuitului, învinuitului, inculpatului cu partea vătămată, precum şi în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti, împiedică, prin autodenunţ, stabilirea adevărului. Prezenţa în acţiunile persoanei fizice a autocalomniei, autodenunţului se stabileşte de către organele de urmărire penală, ale procuraturii sau de către instanţa judecătorească. Regula dată nu se aplică și cazurilor în care persoana fizică s-a autocalomniat, autodenunţat în urma unui tratament violent, a aplicării ameninţărilor şi a altor acţiuni ilicite.
Cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în procedură civilă şi organul care reprezintă statul în instanţa de judecată este Ministerul Justiţiei.
Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de trei ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.
Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice şi adoptării, de către judecătorul de instrucţie în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.
Mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.
Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate în lege. În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.
Procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale.
Procurorul prezintă scuzele oficiale, în formă scrisă, victimei acţiunilor ilicite sau rudelor apropiate ale acesteia, drept compensare parţială a prejudiciului moral cauzat. La solicitarea victimei, scuzele oficiale se difuzează prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea persoanei. Scuzele oficiale sunt aduse în termen de 15 zile de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.
Acestea sunt reguli generale pe care trebuie să le respectaţi pentru apărarea şi restabilirea drepturilor încălcate.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com
