Foto: copilul.ro
Aș vrea să știu care sunt obligațiile părinților față de copiii lor după ce aceștia din urmă au împlinit majoratul. Am 24 ani, iar când eram minoră, părinții meu au divorțat. Până la divorțam locuit împreună într-un apartament cu două camere, iar părinții mai dispuneau de o locuință. În urma divorțului, părinții au partajat cele două apartamente, iar domiciliul meu a fost determinat cu mama în apartamentul mai spațios, având în vedere necesitățile copilului minor. În prezent s-a schimbat situația, mama s-a recăsătorit cu un alt bărbat, cu care a născut doi copii și împreună locuiesc în Italia. Recent, am fost anunțată că mama vrea să vândă apartamentul în care am rămas să locuiesc eu. Din discuțiile cu mama, am înțeles că în continuare va trebui să rezolv de sine stătător problema spațiului locativ. Sunt îngrijorată și aș vrea să cunosc dacă legea prevede în această situație dreptul meu la locuința respectivă, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea judecătorească mamei i-a fost atribuit acest apartament deoarece eram luată și eu în evidență.
Viorica GRECU, avocat,
viorikagrecu@gmail.com
Problema este foarte dificilă, iar soluția urmează a fi căutată în modul de apariție a dreptului de proprietate asupra apartamentelor care au fost partajate între părinți. Astfel, urmează de clarificat dacă ați fost inclusă în lista membrilor de familie care au participat la privatizarea vreunui apartament. Acest fapt poate fi constatat prin intermediul Direcției privatizare a fondului de locuințe, care eliberează certificate despre participarea sau neparticiparea la privatizare. O alta modalitate este solicitarea informației din Registrul bunurilor imobile la Oficiul cadastral teritorial. Prin urmare, prezența dvs. în calitate de co-proprietar rezolvă pozitiv situația creată.
Dacă, însă, cele două locuințe au devenit proprietatea părinților printr-un alt mod decât privatizarea, care ar putea fi cumpărare, donație, moștenire și altele, atunci acestea au constituit proprietatea doar a părinților.
În conformitate cu art. 26 din Codul Familiei, la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel. Totodată, instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinând cont de interesele unuia dintre soţi şi de interesele copiilor minori. În acest temei instanțele judecătorești au determinat cele menționate de dvs. mai sus. Însă dreptul de proprietate aparține părintelui cu care a fost determinat copilul, inclusiv după atingerea de către acesta a majoratului. Astfel, părintele poate dispune liber de proprietatea sa.
Doar dacă copiii sunt inapţi de muncă și necesită sprijin material părinţii sunt obligaţi să-i întreţină. Dacă nu există o înțelegere benevolă, atunci este posibilă adresarea în instanţa de judecată, care va stabili cuantumul pensiei de întreținere pentru copiii majori inapţi de muncă într-o sumă bănească fixă plătită lunar, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părintelui.
