Foto: cugetliber.ro
Sunt bunica lui C., în vârstă de șapte ani, am fost numită și tutorele copilului. De la vârsta de trei ani, copilul este cu mine. Tatăl lui biologic nu a fost înscris în certificatul de naștere din anumite circumstanțe existente la acel moment. Totodată, căsătoria cu mama copilului nu a fost înregistrată. Deși, îndată după nașterea copilului, tatăl l-a recunoscut, i-a oferit cadouri, atenție, îl lua la plimbare, dar după câțiva ani acesta s-a distanțat de copil. Deoarece avem probleme materiale, am solicitat de mai multe ori sprijin de la tatăl copilului, însă el refuză nu numai să-l ajute, de la un timp, chiar și să recunoască faptul că este tatăl lui biologic. Ași vrea să întreb cum se poate rezolva problema pentru a fi obligat tatăl să întrețină copilul în această situație. Nu avem mijloace financiare nici pentru teste medicale, pentru a dovedi că este tatăl copilului. Există vreo soluție pentru mine, ca bunică, având o pensie mică?
T.R., mun. Chișinău
Da, există rezolvare pentru problema dvs., iar în cauze similare sunt emise și decizii judiciare. Situația poate fi rezolvată numai pe cale judecătorească. În primul rând, va fi solicitată stabilirea paternității în baza art. 48 din Codul familiei. Conform acestuia, dacă copilul este născut din părinți necăsătoriți între ei și în lipsa declarației comune a părinților sau a tatălui copilului, paternitatea se stabilește de către instanța judecătorească în baza declarației unuia dintre părinți, a tutorelui (curatorului) copilului sau a copilului însuși la atingerea majoratului. Este bine de știut că pentru a proba paternitatea nu este necesitate stringentă de testul ADN. Un astfel de raport de expertiză este doar una din modalități pentru a dovedi, însă nu principala, deoarece normele procesuale nu o califică fiind obligatorie pentru instanța de judecată, ci doar una din probe care vor fi apreciate în ansamblu. Există practică judiciară potrivit căreia paternitatea a fost constatată în lipsa unui test ADN, însă, în baza altora, precum: martori, acte, corespondență, alte fapte, precum și a prezumțiilor. Deci instanța judecătorească poate să ajungă la o concluzie asupra paternității întemeiată fiind pe deducții, ipoteze, supoziții care pot fi extrase din declarațiile martorilor, înscrisuri care indică relația dintre mama și tatăl copilului, cu atât mai mult, dacă a existat concubinajul.
În aceeași acțiune judecătorească privind stabilirea paternității poate fi solicitată și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor de la tată. Aceasta poate fi stabilită într-o sumă bănească fixă sau în cotă de ¼ din toate salariile/veniturile părintelui. Suma bănească fixă pe care o puteți solicita reiese din necesitățile copilului, dar nu poate fi mai mică decât ½ din cuantumul minimului de existență calculat de Biroul Național de Statistică pentru un copil de vârsta respectivă. Dacă se va solicita încasarea în proporție de ½ din salariile/veniturile părintelui, atunci în baza hotărârii judecătorești și a titlului executoriu, la cererea dvs., se va deschide un dosar de executare în procesul căruia executorul judecătoresc va urmări salariile și veniturile tatălui și va încasa ¼ din ele. O procedură de executare poate fi pornită și în cazul încasării pensiei pentru întreținerea copilului minor în sumă bănească fixă.
Totodată, cheltuielile de judecată suportate, precum și cele de executare, urmează a fi încasate de la pârât.
Viorica GRECU, avocat
viorikagrecu@gmail.com
