Sfatul avocatului: Obligaţiile rămân, drepturile nu

Foto: islamveihsan.com

Situaţia enunţată de către dvs. este clar reglementată de legisla­ţie. Astfel, conform art. 67 din Co­dul familiei, părinţii pot fi decă­zuţi din drepturile părinteşti dacă se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere; re­fuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituţie curati­vă, educativă, dintr-o instituţie de asistenţă socială sau alta similară; fac abuz de drepturile părinteşti; se comportă cu cruzime faţă de copil, aplicând violenţa fizică sau psihică, atentează la inviolabilita­tea sexuală a copilului; prin com­portare amorală, influenţează ne­gativ asupra copilului; suferă de alcoolism cronic sau de narcoma­nie; au săvârşit infracţiuni pre­meditate contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a soţiei (soțului); pre­cum şi în alte cazuri când aceasta o cer interesele copilului.

Decăderea din drepturile pă­rinteşti are loc numai pe cale ju­decătorească. Acţiunea privind decăderea din drepturile părin­teşti poate fi pornită de celălalt părinte, tutorele copilului, au­toritatea tutelară sau procuror. Aşadar, ori de câte ori părinţii sau unul dintre ei exercită ocrotirea părintească într-un mod contrar intereselor minorului, periclitând sau primejduind prin aceasta dezvoltarea fizică, morală şi in­telectuală a copilului, ei riscă să-şi piardă drepturile părinteşti pe cale judecătorească.

Potrivit legii, copilul, ai cărui părinţi, sau unul dintre ei, sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, păstrează dreptul de folosinţă asupra spaţiului locativ şi toate drepturile patrimoniale bazate pe rudenia cu părinţii şi rudele sale fireşti, inclusiv dreptul la succe­siune.

Prin urmare, decăderea din drepturile părinteşti este sancţi­unea prin efectul căreia părintele care îşi exercită drepturile sau îşi îndeplineşte obligaţiile părinteşti contrar intereselor copilului, îşi pierde aceste drepturi. Decăde­rea din drepturile părinteşti con­stituie o măsură ce poate fi luată numai în interesele minorului şi urmăreşte protejarea acestor in­terese.

Decăderea din drepturile pă­rinteşti nu are însă, ca efect, stin­gerea drepturilor copilului faţă de părintele său şi, în consecinţă, această sancţionare nu produce nici stingerea obligaţiilor părin­telui, corelative acelor drepturi.

Astfel, decăderea din dreptu­rile părinteşti nu scuteşte pe pă­rinte de îndatorirea de a acorda întreţinere copilului, îndatorire ce se justifică în ideea că o ase­menea obligaţie poate exista în temeiul raporturilor de rudenie dintre părintele decăzut din drep­turile părinteşti şi copilul său minor, care rămân neschimbate şi după încetarea ocrotirii părin­teşti, întrucât minorul are nevoie şi în continuare de îndeplinirea acestei obligaţii, a cărei executare nu produce şi nu are nici un drept reciproc faţă de copil.

Or, concomitent cu înaintarea acţiunii privind decăderea din drepturile părinteşti, reclamanţii sunt în drept de a solicita şi în­casarea pensiei de întreţinere a copilului de la părinţi. Cerinţa cu privire la încasarea pensiei de în­treţinere a minorului poate fi îna­intată şi în cazul depunerii cererii de chemare în judecată privind luarea copilului de la părinţi fără decăderea acestora din drepturile părinteşti, în condiţiile art. 71 din Codul familiei.

Însă această obligaţie nu are un caracter definitiv, căci, aşa cum prevede art. 70 din Codul familiei, părinţii pot fi restabi­liţi în drepturile părinteşti dacă au încetat împrejurările care au condus la decăderea lor din aces­te drepturi şi dacă restabilirea în drepturile părinteşti este în inte­resul copilului.

În cazul în care se va demon­stra în instanţa de judecată că există un temei legal de a vă lipsi de drepturile părinteşti, instanţa de judecată va pronunţa o hotărâ­re de admitere a acţiunii prin care veţi pierde dreptul de a fi tată şi, totodată, veţi achita lunar pensia alimentară în mărimea stabilită.

Liubomir DUDULICA,

avocatmd@gmail.com