Soţul a decedat cu trei ani în urmă. Am rămas singură cu copilul, care este deja major. Soţul nu a lăsat testament în timpul vieţii. În termen de şase luni, după cum prevede legea, am depus împreună cu fiul la notar actele pentru acceptarea succesiunii. După căsătorie, am construit o casă, care a fost înregistrată pe numele nostru, al meu și al soțului. Împreună am procurat şi un teren, dar în contractul de vânzare-cumpărare am fost indicată drept cumpărător doar eu. Respectiv, la notar nu am spus nimic despre acest teren.Am hotărât să vând acest teren şi am comandat la organul cadastral actele necesare.
În extrasul din registru eliberat o fost indicat bunul dat în proprietatea mea şi a soţului în devălmăşie. În asemenea situaţie nu pot vinde pământul, până nu rezolv problemele cu actele.
Este oare corect ca să fie indicat proprietar şi soţul, dacă acesta nu este parte a contractului şi ce să fac mai departe cu actele pe teren şi să nu pierd cumpărătorul?
Maria Murzenco, mun. Chişinău
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com
Oficiul cadastral teritorial a înregistrat corect şi dreptul de proprietate al soţului asupra terenului.
Potrivit prevederilor legii, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Sunt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia. Deci, soţul, chiar dacă nu este indicat în actul de dobândire cu titlu oneros al bunului în proprietatea celuilalt soţ în timpul căsătoriei, devine coproprietar în virtutea legii.
În conformitate cu aceste prevederi legale, registratorul din cadrul organului cadastral teritorial, la înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, având acces la datele personale deţinute de către ÎS „REGISTRU”, verifică starea civilă a persoanei şi face menţiunea corespunzătoare în registrul bunurilor imobile.
Nu trebuie decât să mergeţi cu extrasul eliberat la notarul care gestionează dosarul de moştenire deschis după decesul soţului dvs. şi să solicitaţi perfectarea actelor necesare moştenirii cotei defunctului din bunurile proprietate comună în devălmăşie. Cota–parte din teren a soţului decedat va fi moştenită în cote egale de către dvs. şi fecior.
Urmează să depuneţi o cerere la
notar pentru separarea cotei persoanei decedate din bunul comun. Notarul va întocmi un act de determinare a cotelor.
Ulterior, cereţi notarului să vă perfecteze certificatele de moştenitor legal, pe care le veţi depune la organul cadastral teritorial pentru înregistrare.
Pentru economisirea timpului, cereţi registratorului să vă perfecteze concomitent extrasul şi certificatul de evaluare, necesare înstrăinări bunului imobil. Nu uitaţi nici faptul că trebuie să obţineți un certificat de la organul fiscal teritorial ce confirmă achitarea impozitului pe imobil.
După perfectarea acestor acte, puteţi înstrăina terenul dvs. Dacă, pentru simplificarea procedurilor şi formalităţilor, dvs. sau feciorul veţi decide să renunţaţi la moştenire în favoarea celuilalt, situaţie des întâlnită, trebuie să cunoaşteţi consecinţele ce survin potrivit legii.
Astfel, moştenitorul poate renunţa la succesiune în folosul altor moştenitori testamentari sau legali în termen de şase luni din data deschiderii succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune. Nu se permite renunţarea parţială la succesiune sau acceptarea parţială a succesiunii, sub condiţie sau pe un termen anumit. Dacă moştenitorul renunţă la o parte din moştenire sau formulează o anumită condiţie, se consideră că renunţă la moştenire. Nu se admite renunţarea la succesiune după ce moştenitorul a depus la notarul de la locul deschiderii succesiunii declaraţia de acceptare a moştenirii.
Referitor la cumpărător, ca să nu îl pierdeţi, vă recomand să îi propuneţi plata unei arvune pentru garantarea încheierii ulterioare a contractului. Perfectaţi un acord scris, opţional, cu autentificare notarială, privind plata arvunei. Este necesar de indicat expres că suma este transmisă ca arvună şi nu ca avans.
Avansul este plata unei părţi din preţul bunului şi se restituie cumpărătorului, dacă eşuează încheierea contractului. În cazul arvunei, dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămâne celeilalte părţi. Dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei.