Am divorţat de soţ doi ani în urmă. În timpul căsătoriei am construit o casă pe un teren pe care a fost o casă bătrânească ce s-a surpat. La primărie ne-au comunicat că locatarii acelei case au decedat şi acte nu au avut. Respectiv, ne-au eliberat la cerere titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. La finalizarea lucrărilor de construcţie am înregistrat casa la cadastru. Din motiv că nu am reuşit să ajungem la un compromis, am iniţiat un proces de judecată pentru împărţirea averii. În cadrul şedinţelor de judecată fostul soţ a prezentat un testament întocmit cu 25 de ani în urmă din numele proprietarului casei vechi, ca, ulterior, să prezinte şi un certificat de calitate de moştenitor datat recent, pretinzând că este unicul proprietar al casei în baza testamentului. Potrivit registrului de gospodării de colhoznici de la primărie, acea persoană a fost capul gospodăriei care avea o casă de locuit de 39 m.p., pe când casa construită de noi are 160 m.p. Este posibil oare aşa ceva şi cum se poate de explicat?
Feodora Arhire, raionul Floreşti
Liubomir DUDULICA
avocat
avocatmd@gmail.com
În situaţia dvs. este necesar a prezenta în instanţa de judecată probe şi argumente în vederea demonstrării temeiniciei cerinţelor înaintate şi combaterii argumentelor pârâtului.
În primul rând, trebuie să ţineţi cont că, potrivit prevederilor art. 497 din Cod civil, înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă autentice şi complete până la proba contrară.
Dreptul dvs. şi al fostului soţ de proprietate comună asupra casei de locuit este înregistrat în registrul bunurilor imobile. Până la anularea acestui drept în modul stabilit de lege, nimeni nu poate pretinde la bunurile dvs.
doar pentru utilizatorii înregistrați
Logare
