Sfatul avocatului. Domiciliul copiilor minori după divorțul părinților

Am divorţat printr-o decizie a instanței de judecată acum doi ani, dar, din motiv că am avut o înţelegere ver­bală cu fostul soţ, nu am cerut instanţei să determine do­miciliul copiilor noştri minori. Eu periodic plec peste ho­tare şi copiii rămân cu părinţii mei. În contextul dat, tatăl copiilor nu mai doreşte să respecte înţelegerea anterioară şi deseori face probleme, folosindu-se abuziv de dreptul său de părinte. Cum se poate soluţiona problema în cauză la această etapă?

Musteaţă, raionul Orhei

Liubomir DUDULICA

avocat

avocatmd@gmail.com

Copilul are dreptul să comu­nice cu ambii părinţi, cu buneii, fraţii, surorile şi cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei părinţilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează drepturile copilului. În cazul în care părinţii au domiciliul separat, copilul are dreptul să comunice cu fiecare dintre ei.

Potrivit Codului familiei, în cazul când părinţii locuiesc sepa­rat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determi­nă prin acordul părinţilor.

În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vâr­sta de 14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domi­ciliul copilului se stabilește prin acordul părinților. Dacă lipsește un astfel de acord, iar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată, ținând cont de intere­sele și opinia copilului, în confor­mitate cu vârsta și gradul său de maturitate. În acest caz, instanţa judecătorească va lua în conside­rare ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vârsta copilului, ca­lităţile morale ale părinţilor, rela­ţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lu­cru, condiţiile de trai etc.).

La determinarea domiciliului copilului minor, instanţa judecă­toreasă va cere şi avizul autori­tăţii tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi.

În cazul în care lipsește acor­dul părinților cu privire la stabi­lirea domiciliului copilului, până la stabilirea acestuia de către instanța de judecată, domiciliul copilului este considerat domi­ciliul părintelui cu care acesta locuiește permanent. În cazul dat, părintele care locuiește separat de copil are dreptul să petreacă timpul cu copilul la domiciliul său, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului, luându-se în considerație vârsta copilului, proximitatea domiciliu­lui părintelui care locuiește sepa­rat, frecventarea studiilor/parti­ciparea la activități extrașcolare, conform unui program stabilit de autoritatea tutelară teritorială.

Părintele care locuieşte împre­ună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuieş­te separat, cu excepţia cazurilor când comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul in­tereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică.

Părinţii au dreptul să înche­ie un acord privind exercitarea drepturilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil. Litigiile apărute se so­luţionează de către autoritatea tutelară teritorială, care stabilește un program de întrevederi, iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa judecătorească, care va emite hotărârea respectivă.

În cazul în care părintele la do­miciliul căruia a fost stabilit do­miciliul copilului pleacă temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare, la muncă sau în alte scopuri, iar copilul rămâne în grija altei persoane, părintele care locuiește separat de copil își păstrează dreptul de a vizita copilul conform programului de întrevederi.

Dacă părintele, la domiciliul căruia a fost stabilit domiciliul copilului, pleacă în altă localitate din țară sau de peste hotare îm­preună cu copilul ori lăsând co­pilul în custodie, acesta asigură comunicarea copilului cu celălalt părinte prin intermediul tehnolo­giilor informaționale sau prin alte mijloace, precum și posibilitatea vizitării copilului de către celălalt părinte.

Totodată, ţineţi cont de faptul că, în cazul nerespectării hotărârii instanţei judecătoreşti, la cererea părintelui care locuieşte separat de copil, instanţa judecătorească, luând în consideraţie interesele şi opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul său de maturi­tate, poate decide transmiterea copilului către acesta.

Deci, dvs. urmează să depuneţi o cerere de chemare în judecată şi să solicitaţi determinarea domici­liului copiilor minori cu mama, la întocmirea căreia să luaţi aminte la cele expuse mai sus.