Foto: moldova.org
Sunt cetăţean al Republicii Moldova, nu m-a „cruţat” soarta şi de un dosar penal. De mai bine de trei ani de zile, mi-a fost atribuită calitatea de învinuit, mi s-a aplicat măsura preventivă – declaraţia de nepărăsire a localităţii pentru treizeci de zile, după care s-a făcut linişte.
Recent, m-am adresat la ÎS „Registru” pentru perfectarea paşaportului biometric, dar am primit refuz, care a fost motivat prin prisma prevederilor art. 8 lit. c) din Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova – se refuză eliberarea paşaportului sau nu se prelungeşte valabilitatea lui dacă sunt tras la răspundere penală.
Este acest refuz legal şi cum trebuie să procedez, deoarece nu ştiu cât timp organul de urmărire penală va mai cerceta dosarul penal?
Mihai Grigoraş, mun. Chişinău
Refuzul ÎS „Registru” este neîntemeiat şi urmează ca în termen de 30 de zile din momentul aducerii la cunoştinţă să îl contestaţi în instanţa de judecată în procedură de contencios administrativ.
La examinarea cererii dvs. de eliberare a paşaportului biometric, potrivit procedurii legale, se solicită informaţia de la Ministerul Afacerilor Interne despre existenţa cauzelor penale pornite în privinţa persoanei vizate, după care vi se comunică precum că vi se poate elibera actul solicitat doar după prezentarea hotărârii de finalizare a dosarului penal sau de executare a pedepsei stabilite, în cazul în care aţi fost sancţionat.
Dacă dosarul penal este în curs de examinare, dar, după cum aţi comunicat, măsura preventivă nu este aplicată sau a expirat termenul pentru care a fost dispusă, consider că nu puteţi fi limitat în drepturi şi libertăţi, şi anume libertatea de circulaţie.
La capitolul dat, prevederile legii cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova au fost supuse controlului constituţionalităţii şi, prin hotărârea Curţii Constituţionale nr. 15 din 30 septembrie 2008, s-au explicat modul în care urmează a fi aplicate prevederile acestei norme de drept.
Astfel, sintagma „este tras la răspundere penală” din art. 8 lit. c) al Legii nr. 269-XIII se referă, în primul rând, la una dintre părţile procesului penal – bănuitul, învinuitul, inculpatul. În conformitate cu art. 63 alin. (2) din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de trei luni, iar cu acordul procurorului general şi al adjuncţilor săi – mai mult de șase luni.
În funcţie de gravitatea infracţiunii săvârşite, faţă de bănuit se aplică
una din măsurile preventive prevăzute de art. 175 din Codul de procedură penală, care sunt orientate spre a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau a împiedica bănuitul, învinuitul, inculpatul să se ascundă de urmărirea penală sau de judecată, spre aceea ca ei să nu împiedice stabilirea adevărului ori spre asigurarea de către instanţă a executării sentinţei.
Astfel, sintagma „este tras la răspundere penală” din lege restrânge dreptul la libera circulaţie al acestor părţi în procesul penal, în scopul prevenirii infracţiunilor şi protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, aşa cum stipulează art. 54 din Constituţie, şi nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind prezumţia nevinovăţiei.
În baza enunţurilor expuse în hotărârea menţionată, Curtea Constituţională a conchis că restrângerile în exercitarea dreptului fundamental la libera circulaţie sunt condiţionate de circumstanţe concrete impuse de prevederile altor legi şi de actele organelor abilitate cu astfel de competenţe.
Deci, urmează a se distinge între situaţia descrisă mai sus şi situaţiile când în privinţa persoanei care este trasă la răspundere penală nu a fost aplicată nici una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 175 Cod de procedură penală sau măsura aplicată a expirat de drept.
În speţă, se remarcă faptul că definirea directă a noţiunii „tras la răspundere penală” nu se regăseşte în legislaţia naţională, însă există noţiunea de „răspundere penală”, redată în textul art. 50 din Codul penal şi care prevede că răspunderea penală se consideră condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvârşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege.
În contextul normei de drept expuse, prin răspunderea penală se înţelege obligaţiunea unei persoane de a suporta o sancţiune penală din cauza că a săvârşit o infracţiune. Răspunderea penală nu este un element al infracţiunii, ci este efectul, consecinţa acesteia. Şi numai din momentul săvârşirii de către o persoană a unei infracţiuni concrete, statului îi aparţine dreptul şi obligaţia de a-i aplica acestei persoane măsuri de condamnare şi constrângere.
În consecinţă, sub aspectul analizat, se deduce că sintagma „tras la răspundere penală” se referă la una dintre părţile procesului penal: bănuitul, învinuitul, inculpatul, în privinţa căruia a fost aplicată una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 175 din Codul de procedură penală, în baza unui act al organelor abilitate cu astfel de competenţe, dar nu asupra părţilor procesului penal în general, fără excepţii.
Astfel, în condiţiile acestui text, trebuie să se ţină cont că doar informaţia care confirmă intentarea urmăririi penale, în lipsa unor restricţii legale, nu serveşte drept temei în refuzarea eliberării solicitantului a paşaportului Republicii Moldova şi a documentului de călătorie sau prelungirea termenului de valabilitate al acestuia.
În caz contrar, refuzul eliberării solicitantului paşaportului, în lipsa unor restricţii din partea organelor competente sau dacă acelea aplicate au expirat de drept, va fi apreciat ca o atingere adusă libertăţii acestuia de a-şi părăsi ţara, independent de libera circulaţie acordată persoanei pe perioada examinării cauzei penale.
Din perspectiva motivelor invocate, rezultă că restrângerile în exercitarea dreptului fundamental la libera circulaţie trebuie să fie condiţionate de circumstanţe concrete impuse de prevederile altor legi şi de actele organelor abilitate cu astfel de competenţe, iar în aşa condiţii, refuzul în perfectarea şi eliberarea paşaportului poate fi întemeiat numai în cazul când în privinţa persoanei este deschis dosar penal şi e aplicată una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală şi de actele organelor abilitate, care la momentul solicitării nu sunt expirate de drept.
Totodată, se remarcă faptul că, potrivit jurisprudenţei dreptului intern, care este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exercitarea dreptului la libera circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, conform normelor legale, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor acestora.
În concluzie, reiterez că sintagma „tras la răspundere penală” din conţinutul art. 8 lit. c) din Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova se referă la una din părţile procesului penal: bănuitul, învinuitul, inculpatul, în privinţa căruia a fost aplicată una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 175 din Codul de procedură penală, în baza unui act al organelor abilitate cu astfel de competenţe. Or, în lipsa unor restricţii legale, refuzul în eliberarea paşaportului va putea fi tratat ca un act vădit de nerespectare a drepturilor ce ţin de libertatea de circulaţie, garantate de art. 2 al Protocolului 4 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com
Buna ziua , am și eu o întrebare, am fost judecat și mi-a dat o pedeapsa de 3 ani cu suspendare am stat 2 ani și m-am eliberat înainte de termen pe motiv că am fost exemplar , și vreau să-mi fac pașaportul biometric care sunt procedurile? Vă mulțumesc!