![Ana Moldovanu, şefa Departamentului protecţie social-economică a CNSM moldovanu](http://vocea.md/wp-content/uploads/2014/10/moldovanu.jpg)
Foto: vocea.md
Chiar dacă, după 1 octombrie curent, a crescut până la 1000 de lei, salariul minim pe ţară nu ajungea nici măcar la nivelul minimului de existenţă, 1667,7 lei. Potrivit datelor Eurostat, salariul minim în Republica Moldova este cel mai mic din Uniunea Europeană şi din Comunitatea Statelor Independente, constituind echivalentul a 54 de euro.
Pentru comparaţie, în ţara vecină, Ucraina, salariul minim este de două ori mai mare, 108 euro. În alte state CSI, precum Federaţia Rusă, Belarus, acesta se dovedeşte cu mult mai mare, 129, respectiv, 122 de euro. În statele baltice, în alte ţări, foste componente ale lagărului socialist, precum Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia salariul minim este de câteva ori mai mare decât în Republica Moldova, de la 287 până la 377 de euro.
Avem cea mai strâmbă legislaţie a salarizării din spaţiul eurasiatic
De ce este salariul minim în Moldova cel mai mic din spaţiul UE şi CSI? Doar pentru că avem cel mai mic produs intern brut, doar pentru că poporul nostru este cel mai leneşdin arealul eurasiatic? Categoric nu! De vină este legislaţia strâmbă ce reglementează remunerarea muncii în ţara noastră, cea mai nedreaptă din toate statele UE şi CSI. Bunăoară, în ţările CSI, salariul minim este stabilit în funcţie de minimul de existenţă. Dacă guvernele ce s-au perindat la cârma RM de la 2009 încoace ar fi aplecat urechea la solicitările Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova (CNSM), salariul minim pe ţară trebuia să se ridice la nivelul minimului de existenţă încă la începutul anului curent. Dar aşa, din păcate, după 1 octombrie, acesta rămâne sub necesarul fiinţării noastre fizice, doar o mie de lei!
De fapt, ce reprezintă salariul minim? Conform legislaţiei, este mărimea minimă a retribuţiei pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă completă (pe lună sau pe oră) îndeplinită de salariat.
Potrivit Anei Moldovanu, şefa Departamentului protecţie social-economică a CNSM, legislaţia țării mai prevede ca Guvernul să reexamineze mărimea salariului minim pe ţară, împreună cu patronatele şi sindicatele, cel puţin o dată pe an, ţinându-se cont de evoluţia indicelui preţurilor de consum, produsului intern brut, minimului de existenţă, productivităţii muncii, salariului mediu pe ţară. Însă acest lucru nu se face, pentru că nu există un mecanism prin intermediul căruia mărimea salariului minim să fie corelat cu indicatorii amintiţi. Astfel încât reexaminarea salariului minim pe ţară se face ocazional, la o distanţă de 2-4 ani. Drept urmare, acesta rămâne în urma scumpirilor, creşterii costului vieţii. De exemplu, indicele preţurilor de consum în perioada anilor 2009-2013 a crescut cu peste 27%, iar minimul de existenţă cu peste 20 la sută, în timp ce salariul minim a rămas la acelaşi nivel.
De ce trebuie mărit salariul minim?
Şefa Departamentului protecţie social-economică a CNSM consideră că salariul minim trebuie indexat sau mărit, în primul rând, în funcţie de evoluţia preţurilor. Aceasta este important, deoarece, relevă Ana Moldovanu, salariul minim serveşte drept temei pentru modificarea retribuirii muncii altor categorii de salariaţi, un argument pentru îmbunătăţirea protecţiei sociale a păturilor social vulnerabile a populaţiei din ţara noastră. Sindicatele din Moldova au în vedere două etape de majorare a salariului minim pe ţară. Mai întâi, ridicarea nivelului acestuia la cel al minimului de existenţă, după care se ţinteşte preluarea experienţei ţărilor europene, în care salariul minim este în funcție de salariul mediu.
În prezent, salariul minim pe ţară este de circa 7 ori mai mic decât salariul mediu (4203,9 lei), iar în cadrul întreprinderilor, salariile unor angajaţi sunt de 20-30 de ori mai mari decât ale altora. Aceste date arată clar că are loc un proces continuu de aprofundare a dezechilibrului social, impropriu bunelor practici economice.
Totodată, în economia naţională continuă să existe cinci categorii de salarii minime: pe ţară – 600 de lei; în sfera bugetară – 900 de lei; în medicină – 1000 de lei; în agricultură – 1560 de lei; în unităţile cu autonomie financiară – 1650 de lei.
E timpul să depăşim tot felul de bariere şi să instituţionalizăm exerciţiul de stabilire a unui salariu minim în funcţie de salariul mediu pe ţară, sugerează Ana Moldovanu. Astfel, în majoritatea ţărilor europene, salariul minim garantat este egal cu 50-60 la sută din salariul mediu. Pe când, în Moldova, salariul minim actualmente constituie 24 la sută.
Salariile în sectorul real au fost lăsate la mila patronilor
La o simplă analiză a evoluţiei salariilor pe ţară în ultimii ani, vedem că ritmul de creştere a lefurilor în sectorul bugetar este mai înalt decât în cel real. Desigur, şi-a lăsat amprenta și criza financiară, care a afectat economia naţională. Dar nu este suficient pentru a explica „vitezele” diferite de creştere a salariilor în aceste două sectoare. Astfel, spre sfârşitul anului 2011, s-a umblat la Legea salarizării, excluzându-se prevederile potrivit cărora a fost eliminată obligativitatea reexaminării anuale a salariului tarifar pentru categoria I de calificare, stabilirii salariului tarifar pentru categoria I de salarizare la nivel de ramură, în mărime egală sau care depăşeşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.
Sindicatele critică modificările Legii salarizării
Ce au introdus parlamentarii noştri în locul acestor clauze? Ei au hotărât că salariul tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de ramură sau de unitate se reexaminează în funcţie de condiţiile economice concrete ale ramurii sau în funcţie de posibilităţile financiare ale unităţii. Adică, au împins salariile angajaţilor la mila patronilor. Mai apoi, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a venit cu un amendament care prevedea că mărimea cuantumului lunar total al salariului unui angajat, calculat în baza sistemului tarifar de salarizare, nu poate fi mai mic decât cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit de Guvern.
Însă sindicatele din Moldova s-au pronunţat împotriva respectivelor modificări ale Legii salarizării. Deoarece, explică Ana
Moldovanu, încurajează agenţii economici să nu majoreze salariile angajaţilor sau să mărească doar salariile celor care sunt remuneraţi sub nivelul cuantumului minim garantat. În consecinţă, o parte dintre agenţii economici achită oficial salariile la nivelul minimului garantat, iar, neoficial – „în plic”.
În afară de aceasta, dumneaei consideră că salariile mici contribuie la diminuarea interesului angajaţilor pentru autoperfecţionare profesională și creşterea productivităţii muncii. Din cauza salariilor mici, profesorii şi alte categorii de specialişti sunt nevoiți să practice şi alte profesiuni sau să desfăşoare o activitate foarte intensă în gospodăriile casnice. Aceasta conduce la reducerea nivelului de calificare, a responsabilităţii pentru rezultatele muncii prestate. Remunerarea slabă a muncii determină o migrare „morală” a specialiştilor către păturile inferioare ale societăţii şi pierderea prestigiului de altădată a profesiilor deţinute. Ca urmare, calitatea formării profesionale a tinerilor specialişti este scăzută.
De asemenea, salariile mici, pe care le afişează agenţii economici la oficiile forţei de muncă, îi ţin pe şomeri la distanţă de locurile vacante de muncă. În fine, redactarea negândită a Legii salarizării de către parlamentarii noştri a micşorat volumul acumulărilor în bugetul de stat, a contribuţiilor în fondurile asigurărilor sociale de stat şi de asigurare obligatorie în medicină. Or, majorarea salariilor conduce neapărat la creşterea veniturilor în bugetul ţării.