Mai multe autorităţi publice au desfăşurat în comun, la mijlocul lunii iunie, o decadă de promovare a donării voluntare de sânge. Scopul acţiunii a fost de a sensibiliza oamenii privind importanța sângelui uman în tratamentul multor maladii și a donării acestuia, pentru a servi drept sursă crucială pentru obținerea din el a unor preparate.
Svetlana Cebotari, directoarea Centrului Național de Transfuzie a Sângelui, a precizat că în ţara noastră necesităţile terapiei hemotransfuzionale sunt acoperite integral pe seama colectării făcute anual în urma celor aproximativ 80 de mii de donări. Acestea asigură cantitatea de sânge necesară pentru a fi acordată asistenţă la cei 150 de mii de bolnavi.
Din 80 de mii de donări, 51 de mii sunt asigurate de către donatorii voluntari. În viitor, însă, reprezentanţii Ministerul Sănătății își propun să majoreze, anual, cu cel puțin cinci la sută numărul de donări voluntare şi neremunerate. Comparativ cu 2005, când numai 14 la sută din structura donărilor revenea voluntarilor, iar în rest, majoritatea cazurilor de colectare a sângelui se bazau pe rudele pacienţilor, în 2014, acest indicator s-a majorat până la aproape 65 la sută.
Donatorii primesc seturi de lichide şi dulciuri pentru substituirea valorii calorice a unităţii de sânge recoltat, precum şi două zile libere plătite de angajator. Pentru aceasta, lucrătorii trebuie să depună cerere, la care este anexat certificatul de confirmare a donării.
Vox populi
Oamenii spun că ceea ce-i determină, în primul rând, să doneze sânge este dorinţa de a-şi ajuta semenii şi de a-şi fortifica sănătatea.
Grigore Mihăilă din capitală ne-a declarat: „Am început să donez sânge în 1986 şi fac acest lucru o dată la fiecare două luni. Vreau să fac un bine pentru acei oameni care au nevoie şi apelează, dar şi pentru sănătatea proprie. De fiecare dată când dau sânge primesc un certificat şi îl prezint la serviciu, unde sunt angajat, de unde obţin două zile libere, plătite de angajator”.
Elena Erhan, lucrătoare medicală din Chişinău: „Donez sânge pentru oamenii care au nevoie de el. Fac acest lucru cu regularitate, de vreo patru-cinci ani. De obicei, o fac o dată pe an. Vreau să fie toţi sănătoşi. Am fost informată că am dreptul de a beneficia de două zile libere plătite şi nu mi-a fost niciodată îngrădit acest drept”.
Gheorghe Cobzarenco din Chişinău spune că donează sânge din 1998. „Mama unui prieten avea o problemă şi era nevoie de sânge. Grupa mea de sânge – prima negativă – este una rar întâlnită. Eram student şi am acceptat să ajut. Apoi am fost chemat, că era nevoie, şi am venit de vreo trei ori la rând. De atunci, donez încontinuu. La început, de patru ori pe an, iar în ultimul timp mi s-a spus că pot dona şi o dată la două luni. Atunci când donezi sânge, acesta se reînnoieşte şi e bine. Posibil că de la aceasta arăt mai tânăr. Dacă donez cu regularitate şi, la un moment dat, fac pauză, simţi şi un mic disconfort. Eu donez şi din altă cauză. Am un copil, care e invalid de grupa a doua, şi sper că dacă ajut alţi oameni, poate că și pe el o să-l ajute cineva, dacă va fi nevoie”.
Pericolul infectării, exclus
Reprezentanţii Centrului Național de Transfuzie a Sângelui dau asigurări că donarea este inofensivă sută la sută, iar pericolul de infectare cu HIV/SIDA sau alte infecții – exclus. Ei specifică faptul că, pentru fiecare donare, este utilizat un ac steril de o singură folosinţă.
De asemenea, senzaţia de leşin sau oboseală după donare este rar întâlnită. Pot dona doar persoanele care se simt bine şi starea de sănătate le permite acest lucru. În acest scop, doritorilor de a dona sânge le sunt puse câteva întrebări legate de starea de sănătate şi le este verificată temperatura, pulsul şi tensiunea. Donatorii sunt sfătuiţi să evite exerciţiile sau ridicarea de greutăţi în următoarele cinci ore de la donare.
Acţiunea a fost organizată în contextul marcării, în aceeaşi lună, a Zilei Mondiale a Donatorului de Sânge. Genericul din acest an al acesteia a fost „Mulțumesc pentru salvarea vieții mele!”.