Salariaţii din ţara noastră, printre cei mai protejaţi de lege la concediere

Foto: franklinlaw.ca

Ion Preguza, şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, declara la un seminar, la care participau lideri şi activişti sindicali, că legislaţia mun­cii din Republica Moldova este una dintre cele mai bune, mai blânde din Europa, chiar din lume, faţă de angajaţi. Bunăoa­ră, un salariat, potrivit Codului muncii al Republicii Moldo­va, poate fi dat afară de la lucru de către angajator doar dacă respectă 30 de restricţii impuse de lege.

Uşor de concediat, uşor de demisionat

Însă exista ţări în care poţi fi concediat fără nici un avertisment. De exemplu, în cea mai democrati­că ţară din lume, Statele Unite ale Americii, angajații pot fi concediați, în general, din orice motiv, fără notificare. Singurele excepţii fac cazurile de discriminare sau când angajaţii sunt protejaţi printr-un contract. Salariaţii din SUA sunt lipsiţi de reglementare în ceea ce priveşte concedierile, susține Me­ghan Hill, asociat senior al unei firme de avocatură din Columbus, Ohio.

Ceea ce înseamnă că există posi­bilitatea ca un angajat să fie chemat în biroul şefului, să fie informat că a fost concediat, să i se spună să-şi strângă lucrurile şi să fie silit să plece imediat.

Dar se poate întâmpla şi vicever­sa. Angajaţii pot anunţa că demisi­onează şi pot pleca pe loc. Ba chiar pot începe de îndată să lucreze în altă parte. În practică, se acorda to­tuşi un preaviz de două săptămâni, deşi o astfel de obligaţie nu este prevăzută de lege. De asemenea, în SUA nu există, la nivel federal, o lege cu privire la plăţile compen­satorii, măsură care se reglemen­tează prin contracte individuale, de obicei, în cazul angajaţilor cu func­ţii importante.

Nu poate fi dată afară de la lucru nici pentru furt

Pe când în cea mai mare parte a Europei, în special în Franţa şi în Italia, există o legislaţie solidă care face să fie foarte dificil să concediezi pe cineva, indiferent de situaţie. În schimb, în Italia există una dintre cele mai puternice reglementări în ceea ce priveşte piaţa muncii, con­form experţilor în resurse umane şi în dreptul muncii. Acestea sunt numeroase şi specifice şi, de regu­lă, au menirea de a asigura protec­ţia angajaţilor. De exemplu, dacă o femeie a fost căsătorită pentru mai puţin de un an, nu poate fi conce­diata decât pentru abateri grave, precum furt sau violenţă, potrivit unui specialist din cadrul depar­tamentului de resurse umane ale unei firme care ajută companiile să se extindă pe noi pieţe.

Concedierea se realizează cu di­ficultate chiar şi în astfel de cazuri, susţine Andrea Huggard-Caine, ex­pert internațional în managemen­tul resurselor umane, care a lucrat în trecut în Italia şi a fost nevoită să dea afară un angajat pentru furt. Potrivit acesteia, tribunalul a stabi­lit că angajatului în cauză i s-a ofe­rit oportunitatea de a fura, iar com­pania a trebuit să-i plătească mulţi bani pentru a se asigura că nu îşi va relua funcţia. În aceste condiţii, nu este surprinzător că procesul de angajare este chiar mai laborios şi nu ia mult timp. Oricum, actualul guvern italian şi-a exprimat inten­ţia de a modifica această legislaţie considerată rigidă şi învechită, ce a dus la o piaţă a muncii dezechili­brată, în care angajaţii cu vechime au joburi permanente din care nu pot fi concediaţi, în timp ce tinerii trebuie să accepte contracte pe ter­men scurt, spun sursele străine.

Concedierea unui salariat costă scump

În Marea Britanie, fiecare an­gajat are dreptul la un preaviz de o săptămână pentru primii doi ani in funcţie, la care se adaugă câte o săptămână pentru fiecare an după acest prag. Totuşi, companiile sta­bilesc preavize mai lungi decât pre­vede legea, pentru a se asigura că angajaţii nu vor pleca prea uşor.

Există şi posibilitatea ca angaja­tului să i se ceară să plece imediat după ce a fost concediat şi să-i plă­tească perioada aferentă preavizu­lui. Se întâmplă, în special, atunci când companiile vor să protejeze informaţii confidenţiale sau să îm­piedice accesul acestuia la baza de clienţi.

În Brazilia nu este nevoie de un motiv pentru a da afară un angajat, însă va fi foarte costisitor pentru companie. Costurile implică plata unei amenzi de aproximativ 3% din suma tuturor salariilor încasate de angajat. Dacă angajatorul poate dovedi că motivul concedierii este unul serios, precum furtul, atunci este scutit de la plata amenzii. Totuşi, se ajunge, de regulă, la un proces, iar deciziile instanţei sunt de cele mai multe ori în favoarea angajatului, astfel încât companiile preferă să plătească amenda.

Nici în China nu este uşor să faci disponibilizări. Instanţa poate blo­ca o concediere sau poate insista pentru reinstalarea în funcţie. În plus, într-o ţară care, din punct de vedere cultural, este axată pe re­laţii, trebuie avute în vedere mai multe aspecte. Este important ca situaţia să fie gestionată cu grijă, fi­ind în joc imaginea companiei. De aceea, companiile străine cu cele mai bune rezultate în China fac eforturi pentru a înţelege cultura acestei ţări şi pentru a funcţiona în cadrul ei.

Revenind la realităţile noastre în ceea ce priveşte concedierea unui angajat, ar fi de spus că re­prezentanţii patronatelor exercită presiuni pentru a înăspri legislaţia muncii în acest sens. Îndeosebi, aceştia insistă ca din Codul muncii să fie exclus articolul 87, care pre­vede interzicerea concedierii unui angajat, membru de sindicat, fără acordul organului sindical.