Întreprinderea la care suntem angajați urmează să fie reorganizată prin fuziune sub formă de absorbție. Vă rugăm să ne spuneți ce presupune această reorganizare și care sunt reglementările legale principale în vederea protejării drepturilor ce aparțin salariaților în procesul de reorganizare a unității?
Alexandru Guțu, Ion Calestru, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Drepturile și garanțiile salariaților în procesul de reorganizare a unității sunt determinate, în principal, de Codul muncii.
Reorganizarea persoanei juridice este un proces juridic de transmitere a drepturilor și obligațiilor prin succesiune de la o persoană juridică la alta, potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice în locul predecesorului său.
Absorbția constituie una din formele fuziunii în cadrul reorganizării persoanei juridice. În cazul absorbției unei persoane juridice de către alta, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite, potrivit alin. (2) al art. 205 din Codul civil, trec la persoana juridică absorbantă în conformitate cu actul de transmitere. Or, în urma absorbției, persoana juridică absorbantă continuă toate raporturile juridice (inclusiv raporturile juridice individuale și colective de muncă), pe care le avea persoana juridică absorbită.
În acest sens, cu referire la drepturile și garanțiile salariaților sunt relevante prevederile art. 197 prim din Codul muncii, care dispune că, în caz de reorganizare a unității, cesionarul preia toate drepturile și obligațiile existente la data producerii evenimentului, ce decurg din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă în vigoare.
Reorganizarea unității nu constituie în sine temei de încetare a contractului individual de muncă. Concedierea salariaților poate interveni, în asemenea cazuri, ca urmare a reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate. Concedierea poate fi aplicată și în situația doar dacă salariatul refuză să continue munca în legătură cu reorganizarea unității (art.86 alin. (1) lit. v) din Codul muncii).
Reorganizarea unității nu constituie în sine temei de încetare a contractului individual de muncă
Unele acțiuni ale angajatorului trebuie să fie întreprinse înainte de declanșarea procedurii de reorganizare a unității. Și anume, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de declanșarea procedurii de reorganizare a unității, angajatorul în exercițiu, potrivit art. 197 prim alin. (3) din Codul muncii, trebuie să informeze în scris reprezentanții salariaților săi referitor la: data propusă a declanșării procedurii de reorganizare; motivele reorganizării; consecințele juridice, economice și sociale ale reorganizării; măsurile preconizate cu privire la salariați și altele.
Mai mult, în cazul în care cedentul și/sau cesionarul preconizează să întreprindă anumite măsuri cu privire la salariații lor, acestea urmează a fi consultate cu reprezentanții salariaților în conformitate cu prevederile art. 42 prim din Codul muncii.
Codul muncii conține și alte reglementări care trebuie să fie luate în considerare în procesul de reorganizare a unității. De exemplu, în cazul reorganizării unității, inclusiv prin fuziune (absorbție), contractul colectiv de muncă continuă să-și producă efectele pe toată durata procesului de reorganizare. Or, în așa caz, oricare dintre părți poate propune celeilalte părți să încheie un nou contract colectiv de muncă sau să prelungească contractul precedent (art. 33 alin. (3) și (5) din Codul muncii).
În procesul de reorganizare a unității urmează să se țină cont și de alte prevederi ale legislației care vizează drepturile și interesele salariaților, inclusiv de dispoziția art. 16 alin. (3) din Legea sindicatelor, care stabilește că reorganizarea unității, fapt ce conduce la reducerea în masă a locurilor de muncă sau la înrăutățirea condițiilor de muncă, pot fi efectuate doar cu condiția informării, cu cel puțin trei luni înainte, a sindicatului din ramura respectivă și a inițierii negocierilor colective în vederea respectării drepturilor și intereselor lucrătorilor.
