Reformă de mântuială

 

 

Sindicatul lucrătorilor din educaţie şi ştiinţă este cea mai numeroasă organiza­ţie din raionul Orhei. Potrivit Margaretei Gotcă, preşedinta Consiliului raional al sindicatului din educaţie şi ştiinţă, acesta numără 3156 de membri. Practic, sindi­catul respectiv include angajaţii de la toate instituţiile preşcolare şi preuniversita­re din raion, structuraţi în 126 de organizaţii sindicale primare.

 

Se taie în sistemul de educaţie ca în varză

 

Ce-i drept, în ultimii ani, se micşorează văzând cu ochii nu­mărul angajaţilor din sistemul de educaţie a raionului ca urma­re a lichidării sau, precum se mai spune pre limba funcţionarilor de stat, a optimizării instituţiilor de învăţământ. Urmare a acestui proces demolator, doar în anul 2011 au fost închise două şcoli, ca mai apoi, peste doi ani, în 2013, să fie lichidate încă cinci institu­ţii şcolare, în baza lor fiind create trei şcoli primare–grădiniţe.

Este revoltător, spune Mar­gareta Gotcă, că, de fiecare dată, şcolile au fost închise în plin pro­ces de studii. Adică a fost igno­rată stipularea ce se conţine în scrisoarea comună a lui Dumitru Ivanov, preşedintele Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei din Repu­blica Moldova, şi a ministrului Educaţiei Maia Sandu, precum şi în Convenţia de ramură, care prevede ca disponibilizările pe­dagogilor să se facă doar la finele anului de învăţământ.

Aşa-zisele optimizări au afec­tat grav colectivul de pedagogi din raion, ne spune preşedinta Consiliului raional Orhei al sin­dicatului din educaţie şi ştiinţă. Doar în 2013 au fost concediaţi aproape 20 de pedagogi, însă, din păcate, au fost reangajaţi doar o parte dintre aceştia.

 

Copiii, victime directe ale procesului de optimizare

 

Au avut de suferit şi elevii din şcolile lichidate, deoarece bieţii copii sunt nevoiţi să-şi continue studiile în alte localităţi. Desi­gur, contingentul respectiv de elevi este asigurat cu mijloace de transport pentru a se deplasa la şcoala din alt sat, însă Marga­reta Gotcă ţine să precizeze că drumurile dintre localităţi sunt rele, din care cauză transporta­rea copiilor devine anevoioasă. Unde mai pui că mijloacele de transport nu sunt adaptate în mod expres pentru transporta­rea copiilor, mai remarcă dânsa. Or, unităţile tehnice respective sunt folosite atât pentru trans­portarea copiilor, cât şi a călăto­rilor. În consecinţă, copiii rămân fără locuri pe banchete, ajung să călătorească în picioare. În afa­ră de aceasta, copiii, pe timpul transportării dintr-o localitate în alta, nu sunt însoţiţi de persoane adulte care să-i supravegheze. Plus că se atestă o reacţie de ne­mulţumire din partea părinţilor, deoarece copiii lor sunt expuşi unui regim obositor, în virtutea faptului că trebuie treziţi dimi­neaţa devreme.

 

Alungăm pedagogii cu experienţă, fără a ne gândi cu cine-i înlocuim

 

Optimizarea sistemului de educaţie, mai explică preşedinta Consiliului raional Orhei al sin­dicatului din educaţie şi ştiinţă, conduce la micşorarea normei de muncă a unui număr impunător de profesori, învăţători, mai ales a celor din şcolile primare, în legătură cu reducerea număru­lui de copii, ceea ce le afectează veniturile salariale. Sunt vizaţi şi pedagogii care au atins vârsta de pensionare. Aceasta pentru că, potrivit ultimelor modificări ale legislaţiei, angajatorului i se permite să desfacă contractul individual de muncă cu persoa­na ajunsă la vârsta pensionării. Astfel, ar putea fi eliminaţi din sistemul de educaţie profesio­nişti de valoare, cu grade didac­tice, cu o experienţă bogată de muncă, avertizează Margareta Gotcă. Mai ales că afluxul de ti­neri specialişti este unul modest în ultimii ani. Bunăoară, anul acesta, s-au angajat în instituţiile de învăţământ din raion doar 15 absolvenţi ai facultăților, în timp ce se atestă un număr impunător de locuri vacante, mai ales profe­sori de limbi moderne, de fizică şi de matematică.

 

Rostul unei şcoli în sat nu se măsoară doar în bani

 

Deși procesul de optimizare a sistemului de educaţie din ţară a fost conceput de Guvern, nici o şcoală nu poate fi închisă fără aprobarea consilierilor locali, in­tervine Alexandru Malai, preşe­dintele Consiliului interramural al sindicatelor din raionul Orhei. Pentru că a închide o şcoala în­tr-o localitate este un exerciţiu dureros, precizează dumnealui. Însă trebuie să înţelegem că ori­ce reformă aplicată este ca sabia cu două tăişuri, adică comportă atât consecinţe pozitive, cât şi implicaţii negative. Sunt situaţii, când, pe bune, trebuie de făcut ceva. În unele sate, mai ales din­tre cele mici, sunt şcoli cu foarte puţini elevi, astfel încât este de neconceput punerea la punct a unui proces civilizat, modern de educaţie, explică dânsul. De aceea, aflarea unei şcoli pe teri­toriul respectivei localităţi nu-şi are rostul, încât este necesară mutarea acelor câţiva copii la o altă şcoală, din vecinătatea ime­diată, unde ar putea face carte cu adevărat, consideră liderul sindicatelor din raionul Orhei. Principala problemă în calea re­alizării procesului de reformare a sistemului de educaţie a ţării, în viziunea lui Alexandru Malai, este lipsa infrastructurii, adică a drumurilor locale de bună cali­tate.

Margareta Gotcă îl completea­ză pe preşedinte, evidenţiind că procesul de restructurare a sis­temului de educaţie are şi efecte pozitive. Dar nu întru totul. De­sigur, spune dumneaei, funcţio­narea unei şcoli într-o localitate presupune mari cheltuieli pentru întreţinerea acesteia. În acelaşi timp, ea argumentează că şcoala într-o localitate este un centru cultural, întrucât înşişi părinţii copiilor participă, asistă la mul­te acţiuni culturale organizate de copiii lor.

Mai ales că în şcolile cu un număr mic de copii poate fi or­ganizată instruirea simultană a elevilor, adică petrecerea lecţi­ilor cu participarea copiilor din mai multe clase, astfel încât, precizează dumneaei, calitatea studiilor nu ar avea de suferit şi, în consecinţă, eficienţa educaţiei nu ar mai putea fi invocată drept motiv pentru derularea proce­sului de optimizare a sistemului de învăţământ. Unicul argument care poate fi adus în susţinerea optimizării instituţiilor şcolare ar fi, în viziunea Margaretei Got­că, costurile mari pentru întreţi­nerea şcolii: încălzirea, lucrările de reparaţie, procurarea mobi­lierului necesar ş.a. Tocmai din această perspectivă, consilierii locali, administraţia publică din partea locului ar trebui să cântă­rească bine înainte de adoptarea unei decizii cardinale.

 

Graba strică treaba sau de ce nu ţinem cont de experienţa țărilor avansate

 

Totuși, ambii cad de acord că una dintre cele mai mari defi­cienţe ale actualei campanii de optimizare a sistemului de edu­caţie o reprezintă graba cu care se face aceasta. Adică, trebuia mai întâi adaptată, reconstruită infrastructura, se are în vedere drumurile locale pe care se vor deplasa elevii dintr-un sat în al­tul. Mai apoi, şcolile de circum­scripţii, care apar din comasarea mai multor instituţii de educaţie, să fie dotate cu cele necesare. Era nevoie de nişte criterii judicioase de selectare a pedagogilor care urmează să activeze în şcolile de circumscripţie, mai precizează Margareta Gotcă, astfel încât să fie angajaţi cei mai buni dintre cei buni. Astfel, precizează dum­neaei, se procedează în ţările dez­voltate din Europa, unde elevii din localităţile mici sunt trans­feraţi în şcoli mai mari, pentru a-şi continua studiile. Însă, ori­cum, copiii din clasele primare din aceste state sunt lăsaţi să facă carte în satul lor de baştină. Din păcate, reforma sistemului de educaţie care se aplică acum la noi nu ţine cont de experienţa ţărilor avansate.

 

Vlad MARCHITAN