Angajatorul, din motive economice, intenționează să-mi reducă mărimea salariului care a fost negociată și stabilită în contractul individual de muncă la încheierea acestuia. Acordul meu nu a fost solicitat de către angajator în acest sens. Ce spune legislația în asemenea caz?
Maria Cucuruzac, Râșcani
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Condițiile de retribuire a muncii, inclusiv salariul funcției sau cel tarifar, suplimentele, premiile și ajutoarele materiale (în cazul în care acestea fac parte din sistemul de salarizare al unității), potrivi art. 49 alin. (1) din Codul muncii, sunt determinate prin acordul părților și se includ în conținutul contractului individual de muncă.
Asigurarea condițiilor de muncă, inclusiv achitarea la timp și integral a salariului, constituie un angajament al angajatorului asumat prin contractul individul de muncă.
Trebuie subliniat faptul că mărimea salariilor negociată de partenerii sociali poate fi prevăzută și în contractele colective de muncă și/sau în convențiile colective.
Cu referire la reducerea salariilor, legislația stabilește unele reglementări ale raporturilor de muncă cu caracter de protejare a drepturilor salariaților, care limitează posibilitățile angajatorului în vederea reducerii mărimii salariului.
Astfel, dispoziția art.140 alin. (1) din Codul muncii stabilește că „Reducerea salariilor prevăzute în contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă și/sau convențiile colective nu se admite înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor”.
O altă prevedere a legislației cu referire la reducerea salariilor constituie art. 20 alin. (2) din Legea salarizării nr. 847 din 14.02.2002, care concretizează că „Reducerea salariilor prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă poate fi cerută de părțile contractante numai după expirarea termenului de valabilitate a contractului colectiv de muncă, dar nu mai înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor”.
Prevederile normei prenotate constituie o garanție suplimentară în vederea neadmiterii reducerii salariilor sau reducerea acestora numai după exprimarea termenului de valabilitate a contractului colectiv de muncă, dar nu mai înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor.
Salariatul nu poate renunța la drepturile ce îi sunt recunoscute prin Codul muncii
În context, sunt relevante prevederile art. 33 alin. (1 prim) din Codul muncii, care stabilesc că durata contractului colectiv de muncă se determină de către părți și nu poate fi mai mică de un an. Dispoziția alin. (5 prim) al aceluiași articol din Codul muncii prevede că, în cazul intentării procedurii de insolvabilitate a unității, contractul colectiv de muncă încheiat anterior intentării acestei proceduri continuă să producă efecte pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia.
Norma alin. (2) al art. 140 din Codul muncii stabilește că introducerea noilor condiții de retribuire a muncii sau modificarea celor existente (modificarea contractului individual de muncă) se permite numai cu respectarea prevederilor art. 68 alin. (1) din același Cod al muncii, adică în baza unui acord suplimentar semnat de părți, anexat la contractul individual de muncă și care este parte integrantă a acestuia.
Cu alte cuvinte, modificare a contractului individual de muncă se consideră orice modificare sau completare care vizează cel puțin una dintre clauzele prevăzute la art. 49 alin. (1) din Codul muncii.
În contextul celor remarcate mai sus, este important de menționat că salariatul nu poate renunța la drepturile ce îi sunt recunoscute prin Codul muncii. Orice înțelegere prin care se urmărește renunțarea salariatului la drepturile sale de muncă sau limitarea acestora este nulă (art. 9 alin. (1 prim) din Codul muncii).
În fine, sunt de remarcat și prevederile art.12 din Codul muncii, potrivit căruia clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele colective de muncă și din convențiile colective, care înrăutățesc situația salariatului în comparație cu legislația muncii, sunt nule și nu produc efecte juridice.
