„Post vacant pentru chelner bărbat”, „Angajez femeie de serviciu”. Sunt doar două formulări în anunțurile de angajare pe care le putem întâlni atunci când deschidem un site specializat în oferirea locurilor de muncă. Din primele cuvinte, persoana se poate simți respinsă și crede că jobul nu este pentru ea. Acest fenomen se numește discriminare și este, din păcate, destul de frecvent pe piața muncii din Republica Moldova.
Deseori, aceste persoane nici nu-și dau seama că sunt discriminate și percep aceste anunțuri doar ca o formă de alegere a angajatorului. Tratamentul corect și egal la locul de muncă este un alt drept fundamental la nivelul Uniunii Europene. Indiferent că este vorba de discriminarea persoanelor pe criterii de sex, vârstă, origine etnică, religie sau orientare sexuală, subiectul discriminării în relațiile profesionale reprezintă una dintre problemele importante ale societății, spun specialiștii în domeniu.
„Nu fiecare nedreptate sau injustiție poate fi catalogată ca discriminare”, susține avocata Doina Ioana Străisteanu.
Una dintre probleme este însă că multe persoane nu cunosc care sunt formele de discriminare și cum pot fi prevenite acestea.
„Discriminarea se întâmplă când avem un tratament diferențiat dintre două persoane aflate într-o situația analogică. Cel mai frecvent, în societate lumea vorbește discriminatoriu despre grupurile etnice minoritare, față de persoanele de culoare, de romi. De asemenea, despre discriminarea bazată pe sex față de femei în raport cu realizarea drepturilor la muncă, la protecția socială sau la angajarea în câmpul muncii. Deseori am vorbit și în continuare se subliniază că femeile, cu regret, marea majoritate a lor, în comparație cu bărbații, se întâmplă să se confrunte cu hărțuirea sexuală sau cu oricare altă formă de hărțuire la locul de muncă. Pentru moment, aceasta este cea mai nocivă formă de discriminare și cel mai des întâlnită. Hărțuirea este crearea unei atmosfere ostile de muncă în colectiv, care are drept scop sau ca rezultat lezarea dreptului persoanei. Mai grav e că am constatat o lipsă de informație accesibilă cu privire la drepturi și obligații, la legislație pentru cetățenii de rând. Lumea află de la știri, de pe rețelele de socializare câteva frânturi despre un subiect sau altul. Este un vid informațional, pentru că informația nu este la îndemâna omului și pe înțelesul lui”, menționează Doina Ioana Străisteanu.
Un document inedit
Pentru a stopa violența și hărțuirea la locul de muncă și a implementa politici de toleranță zero la capitolul respectiv, în ajutor ar veni ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 190 privind eliminarea violenței și a hărțuirii la locul de muncă. Responsabilii în domeniu dau asigurări că, până la sfârșitul acestui an, documentul va fi ratificat.
„Ratificarea aceste convenții, care este un document inedit și unic în materie de violență și hărțuire în lumea muncii este de o prioritate și de o importanță aparte pentru Republica Moldova”, ne-a relevat Ala Lipciu, coordonator național al Organizației Internaționale a Muncii. Prin ratificarea acestui document, Guvernul, Sindicatele și Patronatele recunosc în mod special dreptul fiecărui lucrător la un loc de muncă liber de violență, de hărțuire, inclusiv din perspectiva hărțuirii bazate pe gen.
„Există cel puțin câteva argumente în favoarea ratificării acestui document. Prin ratificarea Convenției 190, de fapt, Guvernul, reprezentanții patronatelor și ai sindicatelor sunt ghidați în intenția lor de a preveni și eradica astfel de cazuri. Atât Convenția 190, cât și Recomandarea 206, sunt primele standarde juridice internaționale care recunosc în mod specific dreptul fiecăruia la о muncă liberă de violență și de hărțuire, inclusiv violentă și hărțuire de gen. Importanța ratificării vine și din faptul că pune accent pe combaterea hărțuirii și a violenței bazate pe gen. Vin în mod special în față femeile lucrătoare, care de multe ori suferă de abuz la locul de muncă, iar acest document își propune protecția loc specială”, a subliniat Ala Lipciu.
„În Republica Moldova, toți vorbesc despre necesitatea creării locurilor de muncă, însă doar Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) vorbește despre necesitatea creării locurilor de calitate, a locurilor de muncă decente. Prin prisma principiului de demnitate în muncă, acesta fiind consfințit de către Codul muncii, ceea ce înseamnă crearea unui climat psiho-emoțional pozitiv pentru lucrător, unde să fie exclusă orice formă de violență, verbală sau fizică din partea colegilor, a altor salariați, a superiorilor acestora în cadrul raporturilor de muncă”, a menționat președintele CNSM, Igor Zubcu.
El a adăugat că, pentru a fortifica acest principiu de demnitate în muncă, este necesar ca Republica Moldova să ratifice Convenția 190 privind eliminarea violenței și hărțuirii la locul de muncă. Este un document relativ nou, adoptat recent la Conferința Organizației Internaționale a Muncii și, imediat după această conferință, CNSM a venit către factorii de decizie din Republica Moldova cu inițiativa de ratificare a Convenției 190. În Programul de Țară privind Muncă Decentă pentru anii 2021-2024 a fost inclus acest imperativ de ratificare a Convenției în anul 2022.
„Nu am reușit împreună cu partenerii sociali să convingem Parlamentul să ratifice acest document, dar la sfârșitul anului 2022, cu sprijinul OIM, am organizat mai multe evenimente de sensibilizare a factorilor de decizie, inclusiv cu participarea deputaților, care ne-au asigurat că în anul 2023 Parlamentul va ratifica această Convenție. Este foarte importantă pentru raporturile de muncă din Republica Moldova, deoarece va contribui anume la eliminarea violenței și hărțuirii la locul de muncă. Or, acest fenomen duce și la scăderea productivității muncii, frânează dialogul social constructiv, conduce la exodul forței de muncă din țară. Noi avem nevoie de salariați care activează în condiții de nediscriminare la locul de muncă, în condiții de respectare a principiului de demnitate umană”, a conchis Igor Zubcu.
La rândul lor, responsabilii în domeniu dau asigurări că, până la sfârșitul anului, această Convenție va fi ratificată.
„În cadrul ministerului discutăm și analizăm acest document. Am avut discuții și cu partenerii sociali, cu sindicatele și patronatele. Urmează ca în acest an să pregătim tot pachetul de documente ca să ne asigurăm ca prevederile din această Convenție se implementează în practică la locul de muncă. Cu părere de rău, avem multe probleme în acest sens. Foarte mulți angajați nu beneficiază de suport la locul de muncă atunci când sunt supuși unor forme de abuz, de discriminare, de hărțuire și este firesc ca noi să asigurăm aceste forme de protecție”, a declarat Alexei Buzu, ministrul Muncii și Protecției Sociale.
Convenția OIM nr. 190 protejează toți lucrătorii din economia formală și informală și stabilește în mod clar rolul guvernelor și al partenerilor sociali în prevenirea, abordarea și combaterea violenței și a hărțuirii la locul de muncă. De asemenea, documentul include protecția împotriva violenței și a hărțuirii terților, precum și protecția împotriva efectelor violenței domestice în lumea muncii. Până în prezent, documentul a fost ratificat de 25 de țări, dintre care șase state din Europa.