Vă rog să ne spuneți ce înseamnă răspundere juridică pentru încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă și care sunt particularitățile sau condițiile răspunderii materiale pentru încălcarea acestor norme?
Anatol Noscov, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Încălcarea normelor juridice de securitate și sănătate în muncă poate implica mai multe forme de răspundere juridică, și anume: răspunderea disciplinară, răspunderea contravențională, răspunderea penală sau materială.
Potrivit art. 225 alin. (2) din Codul muncii, condițiile de muncă stipulate în contractul individual de muncă trebuie să corespundă cerințelor de securitate și sănătate în muncă.
În acest sens, dispoziția art. 9 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186 din 10.07.2008 stabilește că angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată.
Formele de răspundere juridică pentru încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă sunt aplicate în raport cu normele încălcate, tipul de faptă săvârșită, persoana prejudiciată și natura pagubei suferite.
Răspunderea disciplinară este o formă de răspundere juridică ce poate să intervină în cazurile în care se constată încălcarea prevederilor art. 9, alin. (2), lit. e) și g) din Codul muncii și cele cuprinse în art. 19 din Legea securității și sănătății în muncă, care concretizează obligația salariaților să respecte cerințele de securitate și sănătate în muncă.
Răspunderea contravențională, ca și oricare altă formă de răspundere juridică, se aplică doar în limitele legii. În acest sens, art. 553 din Codul contravențional stabilește încălcările de către angajator a legislației privind securitatea și sănătatea în muncă, pentru care se aplică sancțiunea contravențională
Răspunderea penală se angajează în cazul săvârșirii unei infracțiuni penale pentru care se pedepsește, în condițiile prevăzute de art. 183 din Codul penal.
Angajatorul nu va purta răspundere pentru dauna cauzată sănătății salariaților în afara timpului de lucru
În ceea ce privește răspunderea materială, în linii generale, această formă de răspundere juridică pentru dauna cauzată sănătății salariaților capătă aspectele sau forma unei răspunderi civile delictuale pentru a cărei survenire se cere existența următoarelor condiții generale:
- existența unei fapte ilicite a angajatorului care constă în crearea sau provocarea unor condiții dăunătoare de muncă, în nerespectarea sau neasigurarea normelor de securitate și sănătate în muncă;
- existența unui prejudiciu suportat de o persoană prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății ori prin deces din cauza faptei ilicite săvârșite de o altă persoană;
- legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, adică prejudiciul cauzat sănătății să fie o consecință a faptei ilicite.
- existența vinovăției persoanei care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, pentru survenirea răspunderii civile (răspunderii materiale) a angajatorului pentru dauna cauzată sănătății salariaților sunt necesare, în afara condițiilor generale, și unele condiții speciale, și anume: a) la momentul cauzării prejudiciului să existe raporturi de muncă între angajator și salariat; b) prejudiciul să fi fost cauzat salariatului în timpul și în legătură cu executarea obligațiilor de muncă.
În conformitate cu art. 2028, alin. (1) din Codul civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul prejudiciului are obligația să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacității de muncă, precum și cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătății – de tratament, de alimentație suplimentară, de îngrijire străină, de cumpărare a unui vehicul special (după caz), de tratament sanatorial etc.
Angajatorul nu va purta răspundere pentru dauna cauzată sănătății salariaților în afara timpului de lucru și în lipsa executării de către salariați a obligațiilor de muncă.
