Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Programul de lucru și modificarea acestuia
Sub diferite pretexte, angajatorul insistă să lucrez nu numai peste 8 ore pe zi, dar și în fiecare sâmbătă, deși sâmbăta nu este zi lucrătoare la întreprinderea noastră. Vă rog să-mi explicați dacă angajatorul are asemenea drepturi?
Anatol Cojușneanu, Strășeni
Legislația muncii nu stipulează cazurile în care angajatorul ar avea dreptul să aplice muncă salariaților în fiecare sâmbătă. Or, angajatorul nu are asemenea drepturi.
Săptămâna de lucru, de regulă, este uniformă și constituie 8 ore pe zi, timp de cinci zile, cu două zile de repaus (săptămânal). În acest sens, dispoziția alin. (1) al art. 109 din același Cod dispune că repausul săptămânal se acordă timp de două zile consecutive, de regulă, sâmbătă și duminica.
La unitățile în care introducerea săptămânii de lucru de cinci zile este nerațională, se admite, ca excepție, stabilirea, prin contractul colectiv de muncă și/sau regulamentul intern, a săptămânii de lucru de șase zile cu o zi de repaus.
Important de menționat că tipul săptămânii de lucru (de cinci zile, cu două zile de repaus sau de șase zile cu o zi de repaus) se stabilește prin regulamentul intern al unității și prin contractul colectiv și/sau prin contractele individuale de muncă. Altfel zis, părțile trebuie să convină în mod obligatoriu și să stabilească tipul săptămânii de lucru de cinci zile cu două zile de repaus sau de șase zile cu o zi de repaus.
În același timp, art. 110 din Codul muncii stabilește că munca în zilele de repaus este interzisă. Prin derogare de la această dispoziție legală, atragerea salariaților la muncă în zilele de repaus se admite în modul și în cazurile prevăzute la art.104 alin.(2) și (3).
Având în vedere situația epidemiologică și necesitatea luării unor măsuri eficiente și în timp util, în Codul muncii au fost introduse unele modificări, inclusiv ce țin de durata timpul de muncă (Legea nr. 69 din 21-05-2020).
Astfel, autoritățile competente de gestionarea stării de urgență, inclusiv în sănătate publică, pot prevedea pentru unele categorii de salariați o altă durată a timpului de muncă, pot dispune, pentru unele categorii de salariați, atragerea la muncă suplimentară cu depășirea limitelor prevăzute de Codul muncii, precum și condițiile de prestare a acesteia.
În scopul utilizării optime de către salariați a zilelor de repaus și de sărbătoare nelucrătoare, conducătorul unității, după consultarea reprezentanților salariaților, în temeiul art. 111 din Codul muncii, este în drept să transfere zilele de repaus (sâmbăta, duminica) sau de lucru în alte zile. Pentru autoritățile și instituțiile publice, dreptul de a transfera zilele de repaus sau de lucru în alte zile, inclusiv prin modificarea duratei zilnice a timpului de muncă, aparține Guvernului.
Munca în condiții periculoase și obligațiile angajatorului
Care sunt obligațiile angajatorului în cazul în care salariatul refuză să presteze munca în condiții periculoase sau care ar putea fi consecințele asupra salariatului, în asemenea caz?
Anatol Bratu, Cahul
Dacă salariatul refuză să presteze munca în cazul apariției unui pericol pentru viața ori sănătatea sa, angajatorul este obligat să-i acorde salariatului o altă muncă, corespunzătoare nivelului de pregătire profesională a salariatului, până la înlăturarea pericolului, cu menținerea salariului de la locul de muncă precedent. Or, în cazul neasigurării, de către angajator, a condițiilor normale de muncă, salariatul are dreptul să refuze prestarea muncii care constituie pericol pentru viața ori sănătatea sa.
Mai mult ca atât, refuzul salariatului de a presta munca în condiții periculoase nu atrage răspunderea disciplinară. În această ordine de idei, art. 85 alin. (2) din Codul muncii dispune că, în asemenea caz, salariatul are dreptul la demisie, în termen redus, adică în termenul indicat în cererea de demisie a acestuia.
