Procedura de concediere în cazul lichidării unității. Munca forțată

cabinetlichidator.ro

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Procedura de concediere în cazul lichidării unității

Aflarea în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani nu limitează drepturile angajatorului la concedierea dumneavoastră pe motivul lichidării unității.

În acest sens, art. 88 din Codul muncii stabilește procedura de conce­diere în cazul lichidării unității și condițiile pe care angajatorul urmează să le întreprindă.

Totodată, art. 186 din Codul muncii prevede că salariaţilor concediaţi în legătură cu lichidarea unității (art. 86 alin. (1) lit. b)) li se garantează: pentru prima lună, plata unei indemnizaţii de eliberare din serviciu ega­lă cu mărimea însumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză, dar nu mai mică decât un salariu mediu lunar; pentru a doua lună, plata unei indemnizaţii de eliberare din servi­ciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă persoana concediată nu a fost plasată în câmpul muncii; pentru a treia lună, plata unei in­demnizaţii de eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice la agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă în calitate de şomer şi nu a fost plasat în câmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul respectiv.

Astfel, dumneavoastră puteți pretinde la plățile menționate mai sus, numai în cazul în care veți fi concediată, pe motivul lichidării unității (art. 86, alin. (1), lit. b)).

În cazul în care veți înainta cerere de demisie (și veți fi eliberată din proprie inițiativă), nu veți beneficia de aceste plăți.

Folosirea sub orice formă a muncii forțate, interzisă prin lege

Prin muncă forțată (obligatorie) se înțelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare sau fără consimțământul acesteia. Potrivit art. 7 din Codul muncii, se interzice folosirea sub orice formă a muncii forțate (obligatorii), și anume: ca mijloc de influenţă politică sau educaţională ori în calitate de pedeapsă pentru susţinerea sau exprima­rea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic, social sau economic existent; ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopuri economice; ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă; ca mijloc de pedeapsă pentru participare la grevă; ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenţă socială, naţională, religioasă sau rasială.

La munca forţată (obligatorie) se atribuie: încălcarea termenelor sta­bilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia; cerinţa an­gajatorului faţă de salariat de a-şi îndeplini obligaţiile de muncă în lipsa unor sisteme de protecţie colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării cerute poate pune în pericol viaţa sau sănătatea sa­lariatului.

Nu se consideră muncă forţată (obligatorie): serviciul militar sau ac­tivităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu înde­plinesc serviciul militar obligatoriu; munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale în perioada de detenţie sau de liberare con­diţionată de pedeapsă înainte de termen; prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.